luni, 18 septembrie 2017

O excursie în Deltă

Poarta Apelor, Sarichioi
Am trăit o mare frustrare anul ăsta privind pescuitul şi m-am gândit că o excursie în Deltă mă va satisface cu pescăritul.
Aşa că la sugestia unui fost coleg de liceu am făcut o rezervare la pensiunea Poarta Apelor din Sarichioi pe malul lacului Razelm de pe 10 septembrie. Iniţial o gândisem ca o afacere exclusiv de pescari, dar Adriana nu văzuse Delta şi o verişoară îi promisese o ieşire acolo care nu s-a realizat. Aşa că a decis să vină şi ea cu noi.

Şi în dimineaţa zilei de 10 septembrie în Loganul amicului Ilie P. am pornit spre Deltă. De la Decatlon mi-am cumpărat un scaun de pescuit foarte solid faţă de cele anterioare, sper eu şi care a devenit scaunul favorit al Adrianei pe terasa vilei.

Am luat-o pe autostrada spre mare şi apoi am trecut podul la Cernavodă şi am intrat în Dobrogea. De la autostrada 2 am virat pe Autostrada 4 spre Tulcea din care sunt doar 10 km. Sper să ajungă şi la Tulcea? Vreau să spun că am avut o revelaţie pozitivă. Relieful dobrogean nu este plat,este vălurit şi cu dealuri, o rămăşiţă veche geologic. Câmpurile arătau exact ca în Germania din 1990 când am ajuns acolo! Se pare că agricultura care se face în Dobrogea este a unor firme străine spre temerea unora. Cred că este foarte important că terenul este lucrat, nu sunt ciulini şi locuri părăsite. Dar se face agricultură de înalt nivel, cu mijloace ultramoderne, tractoare de mare putere, sisteme de irigaţii. Am văzut de exemplu cultură de floarea soarelui verde, destinată nutreţurilor. M-aş bucura dacă modelul acesta s-ar răspândi peste tot în România. Este exact contrariul minciunilor CAP de pe vremuri unde mergeam să recoltăm porumbul în locul ţăranilor. Pentru că în sud în Argeş de exemplu este jale.

O altă surpriză au fost drumurile, sunt perfecte, inclusiv orice drum judeţean. Cei de acolo mi-au spus că asta a fost iniţiativa Elenei Udrea care a văzut potenţialul turistic al zonei. Oricum drumurile arată ca în vest, dar şi mai surprinzător sunt cum arată satele care au trotuare, sunt puse flori, marginea şoselei este cosită şi îngrijită la fel cum intri în Ungaria! Şi satele arată prosper, chiar dacă sunt şi case de oameni sărmani. Patronul pensiunii, Adrian Buhulea, de loc din Eforie Nord lăuda hărnicia localnicilor. Este o imagine pe care am văzut-o prin Ardealul săsesc sau prin Banat.

Pensiunea Poarta Apelor

Şi pensiunea a fost o surpriză plăcută. A fost construită de un om de televiziune şi vândută ulterior unui tip din Constanţa, pe care l-am văzut venind la pensiune o dată, tipul semăna izbitor cu Prigoană.

Am locuit într-un apartament. Eu şi Adriana am stat în garsoniera apartamentului cu baie separată care dădea în living room. Ilie şi ulterior Mitică O. care a venit marţi au stat în restul apartamentului care avea baia lor separată.
Condiţiile de cazare şi comportamentul gazdei, domnul Buhulea a fost peste aşteptări. Eu aveam aprehensiuni despre aceste pensiuni autohtone, după multe relatări în media care nu arătau entuziasm. Recunosc că sunt obişnuit cu pensiunea coanei Anastasia din Tasos, Skala Potamia.

Adrian Buhulea ne-a pus la dispoziţie toată pensiunea, eram şi singurii oaspeţi. Ne-a şi invitat la masă, făcuseră grătar, era din partea casei!

Babuşca
Doamna Buhulea pusese apă rece pe entuziasmul meu şi îmi spusese că în Razelm nu mai este peşte. Totuşi, incitat de Ilie am scos undiţa şi nişte momeală şi am dat în lac de pe ponton şi surpriză, era peşte! Am prins repede trei babuşti.


La pescuit

Luni dimineaţa am mâncat un mic dejun generos care a depăşit orice aşteptări la 20 de lei cu expreso inclus.
La canalul 5 peste care trecusem spre pensiune în apropiere de dealul dominat de cetatea Enisala aveam informaţii despre posibilitate pescuitului. Şi ne-am distrat toată ziua. Am prins zeci de babuşti, obleţi, roşioare. Nu am reuşit să păcălesc vreun răpitor care se pare că popula zona, doar un pescăruş tot voia să-mi smulgă peştişorul.
Recolta de la canalul 5

La pensiune am mâncat un borş de peşte, zeama separat şi apoi peştele fiert scos separat cu legume. Mai erau şi salată de icre. Credeam că asta este tot dar a venit cu un platou cu peşte prăjit, ce mai prânz pantagruelic la 35 de lei porţia.

















Luna







A doua zi, marţi am mers la un loc de pescuit cu plată la Zebil pe lângă lacul Babadag, 

descoperit de Ilie pe internet şi spera să facem treabă. Ne-au luat 65 de lei pentru 24 de ore, dar nu am prins decât caraşi suficienţi de mari ca Ilie să-i cureţe şi să-i pună la congelator.

A apărut şi Mitică care era derutat de indicaţiile lui Ilie, date de un tip cum să ajungă din Babadag la Zebil pe canalul nostru de pescuit. Am ajuns după amiază la pensiune şi Ilie  pregătit un grătar generos.
Juvelnic de caraşi
Am stat pe terasă folosind confortul scaunelor de pescuit, Adriana şi am simpozionat cu vin alb rece admirând luna ce răsărise şi se oglindea în lac.
Se crapă de ziuă
La Gura Portiţei

Miercuri am pornit spre Jurilovca să traversăm Razelmul ca să ajungem la Gura Portiţei, unde lacul face legătură cu Marea Neagră. Mitică a găsit un lipovean care contra 25 de lei traversarea ne-a dus la locul cerut. Traversarea a fost interesantă pentru că parcă te aflai pe spinarea unui cal care mergea în galop sau cu un avion care trosneşte din încheieturi.
Marea la Gura Portiţei
Ilie fusese aici înainte de 1989 traversase cu bacul şi locul era pustiu, se făcea nudism. Acum era amenajat cu şezlonguri. Era şi hotel şi restaurant şi bar cu bere Heineken la 8 lei paharul.
Am oprit pe plajă, am intrat în marea agitată cu culoare verde murdar dată de apa Dunării.

Când beam berea, alături s-a aşezat domnul care era cu soţia pe plaja unde am stat. Era dl. Călin H. din Deva şi ne-a mărturisit că pleacă la Murighiol pentru o un periplu pe canale în Deltă. A fost norocul nostru că şi noi doream asta, să-i oferim Adriana posibilitatea să vadă frumuseţile Deltei.

Am mâncat scump la restaurant şi am revenit la Jurilovca plecând pe la ora 5. Surpriza a fost lacul foarte agitat, valurile băteau cu putere în barcă şi Adriana ca de obicei în astfel de situaţii a fost foarte agitată.

Enisala 

În drum spre pensiune am oprit la cetatea Enisala. Am luat bilete de 4 lei pentru pensionari şi am început vizita. Drumul până la cetate era la fel de bun ca celelalte. Cetatea era o fortificaţie pe acest deal care domina golful Mării Negre din care s-a format apoi lacul Razelm. Denumirea vine de la turcescul Ieni Sale. A fost pe rând cetatea Heraclea, cetate grecească şi ulterior în evul mediu prin secolul XII-XIII, cetate genoveză, vasală lui Mircea cel Bătrân şi ulterior la 1421 căzută în mâinile otomanilor. Şi-a pierdut importanţa strategică pe la 1500 când golful s-a închis. Cetatea a fostr subiectul unor cercetări arheologice iar turnul principal a fost refăcut ulterior prin anii 70.

Din nou la pescuit 
Ilie la pescuit
Joi dimineaţa am revenit la canalul cu plată. Eu şi Mitică am plecat devreme pe la 6 dimineaţa, dar peştele nu a tras. Doamna care ne-a luat taxa ne-a spus cât răpitor, ştiucă, biban şi şalău este acolo, am încercat fără succes! Aceeaşi caraşi  au tras ca să nu înjurăm. Surpriza a fost a lui Ilie care a scos un crap la 2,5-3 kg.
Ne-am întors din nou la pensiune unde am mâncat din nou peşte, Adrian Buhulea reuşise să facă rost de  şalău şi de somn şi am mâncat din nou enorm!

Murighiol - Uzlina
Gata pentru plimbarea în Deltă
Vineri dimineaţa ne-am îmbarcat în maşina lui Ilie şi am ajuns la Murighiol unde ne-am întâlnit cu familia H. Surpriza cu Murighiolul a fost totală. Din micul sat de pescari Murighiol a devenit centrul de turism în Deltă. Când am ajuns la cheiul unde se afla barca celui care ne plimba era un du-te vino de jipane cu bărci echipate pentru pescuit la ştiucă pentru că este acum sezonul. 

Sunt zeci de pensiuni dar şi complexe turistice precum  Puflene realizat cu fonduri europene unde PSD îşi ţine şedinţe naţionale. 
Pelicanul
Tânărul Adrian, proprietarul pensiunii a fost cel care ne-a plimbat cu barca, 50 de lei de persoană. Este un tânăr de 28 de ani vorbăreţ şi simpatic brunet cu ochi albaştri, probabil de la strămoşi slavi şi de fapt este ofiţer de marină, care urma să plece pe un vapor german de containere. Ne-a zis că are salariu la 4000 de euro, faţă de 2000 la Bosânceanu, patronul la ce a mai rămas din flota română.
Adrian şi alţi localnici ne-au spus că lacul Razelm este a lui Năstase (probabil amenajările piscicole ale lui Bittner), nordul Deltei este a lui Vântu, iar cabana de vânătoare care a aparţinut lui Ceauşescu a luat-o în stăpânire Victor Ponta!

Am plecat pe vechiul braţ Sfântul Gheorghe, şi la Uzlina am intrat pe canalul care ducea la lacurile Uzlina, Isăcel şi Isac. De fapt am mai făcut acum 10 ani această plimbare, la 35 de ani de la terminarea Energeticii. Adrian nea plimbat pe lacuri să fotografiem păsările Deltei, raţe, lebede, egrete, stârci. Am văzut un cocor cenuşiu. Şi am avut şansa să întâlnim şi doi pelicani. 

pe canale


Excursia cred că i-a plăcut mult Adrianei, noi pescari am mai ajuns în aceste locuri. 
Am mâncat la un restaurant din Murighiol, recomandat de Adrian, dar mâncarea a fost dezamăgitoare. 

pelicanul 


Am luat-o spre Tulcea unde la Malcoci, chiar lângă Tulcea se află o biserică germană aparţinând unei comunităţi de colonişti germani care au locuit aici. Din păcate nimeni nu o repară!

Ne-am întors prin Tulcea Zebil şi am făcut un grătar pentru că era ziua de naştere a lui Ilie şi un chef de adio.


La Mamaia

Sâmbăta Mitică a plecat devreme pentru că avea ceva urgenţe. Noi am plecat pe la 10 şi am ajuns la Mamaia. Ne-am oprit la plaja de la Butoaie cum îi zicea Ilie. Era chiar în apropiere de plaja Modern, unde acum 41 de ani am făcut probabil cea mai frumoasă vacanţă la mare. Era în timpul Olimpiadei de la Montreal din 1976, unde a star is born, Nadia Comăneci!

Şezlongul era 15 lei de persoană, deci cam cât dădeam noi la Skala Potamia, dar primeam şi două Caffe Frappe! Lumea părea de bună condiţie, lângă noi era un cuplu ea părea că seamănă cu o actriţă cunoscută, iar el aducea cu Adrian Sârbu, dar un pic mai tânăr, însă grizonat! Însă un tip cu accent de Moldova şi-a dat în petic şi îşi testa nişte boxe comandate prin smartfone.

Am pornit spre casă şi la Cernavodă am pozat centrala unde am făcut şi eu asistenţă tehnică. Adrian mi-a zis să nu pun poza pe blog că o să am necazuri, dar Ilie şugubăţ şi cinic a zis că mai bine pun una de la site-ul CNE. 

Am făcut şi o poză cu podul lui Saligny care aminteşte că am avut ingineri de mare valoare şi în România.


Şi aşa am făcut o excursie foarte plăcută!









duminică, 17 septembrie 2017

The Avenger de Frederick Forsyth

Am început să citesc romanele scrise de Frederick Forsyth într-o ordine inversă cronologic.
Am devenit un fan al acestui scriitor, pentru că mă impresionează prin ampla documentare. Fraza lui Forsyth este simplă, jurnalistică.

Acest roman este despre consecinţele războiului.
Personajul principal al romanului este Calvin Dexter. Născut în 1950, fiu al unui muncitor în construcţii, sr înrolează voluntar în Războiul din Vietnam la 18 ani.  Aici intră într-o unitate speciale de anihilare numită Şobolanii (the Rats) a militarilor Vietcong ascunşi în tuneluri care i-a făcut să câştige războiul. Viaţa în această unitate era din cele mai riscante şi Cal Dexter devine coechipier cu un tânăr ofiţer. Ei capătă renumele de Bursucul ofiţerul şi Cârtiţa pentru Cal. La o beţie în Saigon cei doi îşi tatuează pe braţ un şobolan care-i arată curul.
În timpul liber Dexter devine pasionat de istorie şi după război, beneficiind de Legea veteranilor îşi completează studiile şi devine avocat. Se angajează la o firmă de avocatură newyorkeză şi ca tânăr avocat este repartizat la secţia de avocaţi din oficiu (pro bono). Salvează un tânăr negru care reuşise să sustragă o sumă mare de la o bancă pentru că spărsese protecţiile calculatorului băncii. Convinge pe managerul băncii să renunţe la caz şi să-l angajeze pe tânăr la secţia de IT al băncii. Pe de altă parte convinge autorităţile de emigrare să permită stabilirea în SUA a unui cuplu de cambodgieni. De fapt erau vietnamezi, el fusese maior nord vietnamez şi soţia lui era o falsificatoare desăvârşită şi se transformaseră în refugiaţi cambodgieni. Aceste cazuri îl vor ajuta mai târziu pe tânărul avocat.

Dexter se căsătoreşte cu o italo americană şi au o fată care creşte şi este superbă. Prin 1986 este atrasă de un loverboy şi cade în mrejele şi devine prostituată. Dar la un moment dat este găsită ucisă şi aruncată într-un râu. Dexter îi pune pe masă toate decoraţiile de veteran  şi acesta îi spune că reţeaua de prostituţie era condusă de un hispanic care fugise în Panama. Dexter folosindu-şi abilităţile din război îi găseşte pe criminali şi îi execută cu un pistol special pe care îl păstrase din Vietnam. Întors acasă tragedia completă, soţia se sinucisese pentru că-şi asumase vinovăţia pentru fuga fiicei.

Dexter renunţă la avocatură şi începe o afacere pe cont propriu de identificarea unor criminal şi capturarea lor şi aducerea lor în justiţie. Pentru asta îşi luase pseudonimul de The Avenger - Răzbunătorul!

Desmond, este un canadian foarte bogat. Şi el era veteran RAF fiind pilot de vânătoare în Al Doilea Război Mondial. După război se întoarce la minerit, îşi brevetează o metodă de separare a metalelor rare şi devine miliardar!
Fiica lui se căsătoreşte cu un tânăr profesor de matematică american de la universitatea din Washington. Fiul acestui cuplu Rick Colenso, care făcea 20 de ani în 1995 şi se pregătea să meargă la Harvard. Rick urmăreşte evenimentele din Bosnia şi se hotărăşte să ajute şi ajunge la un ONG care distribuia mâncare pentru bosniacii afectaţi de război. Ghidul său şi interpretul său, un tânăr bosniac musulman îl convinge pe Rick să meargă în locurile unde locuise să recupereze nişte bijuterii ascunse de părinţi. Însă acolo dau peste nişte copii refugiaţi şi se hotărăsc să-i ia cu ei. Dar în zonă sunt surprinşi de un comando sârbesc condus de un fost interlop Zilici care întrase în cercul intim al lui Miloşevici. Calităţile de criminal le folosea acum să omoare bosniaci. În acelaşi timp prin trafic de droguri, jafuri, trafic de cane vie devenise imens de bogat. Zilici se distrează împuşcând o fetiţă şi Rick are o izbucnire şi trage lui Zilic un pumn în nas. Oamenii lui Zilici încep să-l bată cu sălbăticie. Este dezbrăcat şi i se fură o mie de dolari. Dar răzbunarea ticăloasă a lui Zilici este să-l arunce pe Rick într-o hazna plină cu fecale şi să-l înece acolo. Aceste lucruri dezgustătoare sunt obţinute din mărturia unui tânăr student sârb care este afectat foarte tare de lucrurile comise de Zilici şi ia calea călugăriei.
Mărturia ajunge în atenţia autorităţilor americane FBI şi CIA care foloseau actul emis de Administraţia Reagan ca cei care au ucis cetăţeni americani să fie prinşi şi judecaţi în SUA. Toţi responsabilii serviciilor sunt alertaţi să-l caute pe criminalul dispărut din fosta Iugoslavie.

Nimeni nu ştie cu o excepţie, unul care minte. Acest responsabil CIA, Devereaux constituise celula Peregrine, care se pregătea să-l captureze pe Usama Bin Laden! 
Devereux făcea aceste demersuri după o lecţie primită de la un expert britanic privind ura fanaticilor islamişti.
Devereux facilitase lui Zilici stabilirea într-o mică republică sud americană, care-şi construise aici o adevărată fortăreaţă. De fapt Devereux voia să-l atragă pe Bin Laden cu o cantitate de U235 suficientă pentru o bombă pe care Zilici o furase de la Institutul de la Vinca din fosta Iugoslavie. 

Miliardarul Desmond care reuşise  să recupereze rămăşiţele nepotului Rick, vrea să-l găsească pe Zilici şi să fie adus în faţa justiţiei.  Pentru aceasta îl contactează pe Avenger - Dexter şi acesta începe cercetările să-l găsească pe Zilici. Folosind informaţiile disponibile de la un jurnalist sârb care fusese ucis de oamenii lui Zilici pentru că încercase să-l investigheze găseşte locul unde se ascundea Zilici. Cercetările le face cu sprijinul fostului tânăr negru ajuns un expert IT. Identificând locul, Dexter pregăteşte cu ajutorul vietnamezei nişte paşapoarte false pentru a ajunge în Republica San Martin, vecină cu Surinam unde era ascuns Zilici. Aflând de eforturile lui Avenger, Devereux încearcă să-i pună toate piedicile, avertizând pe colonelul Moreno, şeful poliţiei secrete din San Martin şi om al CIA. Se încearcă să i se facă un dosar, dar lucruri prea multe nu erau, doar un tatuaj ciudat cu un şobolan care îşi arată curul. Pentru a vedea la faţa locului ce se întâmplă îţi trimite adjunctul Kevin Mc Bride.

Avenger se strecoară în fortăreaţa lui Zilici şi-l capturează pe acesta în avionul personal care este deviat să ajungă în Key West în SUA. Autorităţile americane sunt avertizate că Zilici criminalul de război din Bosnia se află în acel avion. Avenger rezolvase problema!

Un tânăr analist CIA îl întreabă pe Mc Bride ce e povestea cu tatuajul ciudat Nimic îi replica acesta şi în toaletă îşi trage cămaşa de pe braţul pe care era un tatuaj cu un şobolan. Era Bursucul! Şi-l avertizase deja pe Cârtiţă de malversaţiile şefului! Devereux este însă foarte supărat că planul lui a căzut. Ne aflam chiar în ziua de 10 septembrie 2001.
A doua zi se va petrece Nine Eleven!


Un roman excelent care-l face atât de citit pe Forsyth.

vineri, 8 septembrie 2017

The Afghan de Frederick Forsyth

The Afghan - Afganul este un roman scris în 2006 de Frederick Forsyth. 
Ultimul său roman The Kill List l-am citit acum două luni. Sunt din aceeaşi arie tematică, romane despre terorismul islamic.

În acest roman personajul principal este un mujahedin afgan Izmat Khan. Acesta a luptat din copilărie împotriva sovieticilor în deceniul 80-90 şi apoi fiindcă familia i-a fost ucisă de o rachetă americană a devenit taliban în armata Şeicului Omar din Afganistan.

Romanul începe la Peshawar în 2005 unde serviciul secret pakistanez capturează mai mulţi talibani care păzeau un arab important personaj al Al Quaida. Acesta se sinucide aruncând-se de la etaj dar nu are timp să-şi distrugă lap-topul. Acesta este decriptat de serviciile secrete britanic şi american şi află că se punea la cale o operaţiune secretă spectaculoasă denumită Al-Isra Călătoria de noapte a lui Mahomed.

Pentru a putea afla această operaţie, britanicii îl abordează pe colonelul Terry Martin, retras din SAS. Acesta moştenea complexul măsliniu al bunicii indiene. Ca şi fratele său, profesor de arabă la Universitatea din Londra era un vorbitor nativ de arabă, deoarece tatăl lor locuise în Irak, Bagdad până în 1975.
Terry avea o carieră spectaculoasă în serviciile secrete, fusese în Afganistan în anii 80, unde îl salvase pe Izmat Khan, pe atunci adolescent, care fusese rănit de un  elicopter sovietic. Izmat Khan fusese luat prizonier după înfrângerea talibanilor ]n 2002 şi era închis la Guantanamo.

Martin urma să ia locul lui Khan şi să se infiltreze în Al Quaida. Operaţiunea era extrem de periculoasă, dar Martin este antrenat să vorbească pashtuna fluent pe lângă araba pe care Khan o deprinsese în madrassa.

Informaţiile despre Afganistan, mujahedini şi talibani sunt similare cu ale lui Kaplan şi nu m-aş mira ca Forsyth să fi folosit carte acestuia pentru documentare.
Forsyth explică ce înseamnă talib, plural taliban - căutătorii adevărului. Ei era îndoctrinaţi de imami saudiţi în Islamismul wahabit, extrem de dur şi auster şi în ura împotriva Occidentului.

Martin este pregătit să pornească în aventura sa ca afgan şi adevăratul Izmat Khan este judecat şi trimis înapoi în Afganistan să facă închisoare acolo. De fapt este închis într-o cabană izolată din statul Washington şi păzit de CIA.

Martin ajunge la aeroportul Bagram din Afganistan şi se pune la cale evadarea lui. Ajunge prin Pakistan în Emirate şi aici este racolat de oamenii Al Quaida după ce este atent verificat.

Martin fusese vizualizat în călătoria până în Emirate de o dronă Predator, dar este pierdut. Şi aici apare o surpriză pentru mine. Aceste drone Predato, invizibile şi extrem de precise în urmărirea inamicului sunt produse de General Atomics, firma care a construit reactorul meu de cercetări de la Piteşti, TRIGA. GA este de fapt General Atomics! Este de observat că această firmă s-a reorientat de la energia nucleară la aviaţie militară!

Între timp un accident aviatic distruge cabana CIA şi afganul Izmat Khan reuşeşte să evadeze. Este împuşcat de un snaiper când Khan trecuse în Canada şi încerca să contacteze la o cabină telefonică pe creierul acţiunii Al-Isra, un kuweitian, profesor la Birmingham.

Martin pleacă spre Borneo, unde un vapor tanc petrolier de gaz lichefiat fusese capturat de piraţii asociaţi. cu Al Quida. Este transformat de nişte chinez corupţi din Canton într-un vas obişnuit de marfă. Vasul original fusese şi el distrus la rândul lui.
Vasul porneşte o călătorie prin Oceanul Indian spre Atlantic. Martin reuşise să dea un semnal spre SIS, CIA că afacerea Al Isra înseamnă un vas maritim.

Martin află în ultimul moment ce era vasul şi scopul ciocnirea cu pachebotul Queen Mary 2 pe care se aflau liderii G8 într-o croazieră New York Southampton!

Martin reuşeşte să anihileze pe atentatori cu preţul vieţii şi explozia vasului are loc mult mai devreme. Atentatul eşuează!

Dar am nişte nedumeriri, cum trimit un arab, de fapt urmaş de indian, pe post de afgan, care fizic sunt arieni cu nas coroiat, asemănători cu evreii?
Cum de ajuns la Al Quiada îl trimit într-o operaţiune sinucigaşă, calităţile lui Khan îl recomandau pentru acţiuni în care el să conducă astfel de atentate?


Romanul este scris simplu în stil jurnalistic şi este extrem de antrenant.

luni, 4 septembrie 2017

Concert Tomescu

Alexandru Tomescu
Astă seară am avut privilegiul să particip la un eveniment caritabil organizat de firma Romera Bascov, prin amabilitatea directorului Filarmonicii Piteşti, un concert cu participarea extraordinară a violonistului Alexandru Tomescu.

În debutul concertului a fost un recital emoţionant al unor copii pregătiţi de doamna Adina Sima.
Adina Sima şi elevii ei
După aceea am avut ocazia să vedem un film scurt cu imagini din opera caritabilă a lui Tomescu, care s-a ocupat de refacerea casei copilăriei lui Enescu de la Mihăileni, Botoşani. Este interesant că această casă a fost făcută folosind tehnicile autohtone româneşti, din paiantă, folosind lut amestecat cu bălegar, pentru pereţi, toată activitatea fiind supervizată de arhitectul Şerban Sturdza, strănepotul primului ministru de la sfârşitul secolului XIX.


Am avut ocazia să-l ascultăm pe Alexandru Tomescu şi vioara sa Stradivarius Elder Voicu. Remarc că în recital audiţia a fost excele
ntă, poate şi vioara vrăjită a lui Tomescu a avut o importantă contribuţie.

Repertoriul maestrului Tomescu a fost desăvârşit. 

Concertul a fost deschis de Partita a III-a lui Bach. Violonistul îl cita pe Enescu cum ă Bach este pâinea oricărui violonist.
 
A urmat apoi Sonata pentru vioară a lui Prokofiev pe care compozitorul o voia interpretată simultan la 10 viori. 

Au urmat două bijuterii muzicale, Capriciul polonez a lui Baczewicz şi Lăutarul a Enescu, inspirat cum spunea Enescu de primul său profesor lăutarul Lae Chioru'.

A urmat o piesă de Vasile Filip, elev al  lui Enescu care l-a sprijinit să urmeze Conservatorul din Paris. Tomescu a interpretat Suita românească pentru vioară solo
Cu Alexandru Tomescu
Şi în final Tomescu ne-a fermecat cu Balada lui Ciprian Porumbescu. 


Ce frumoasă seară de muzică!
 

vineri, 1 septembrie 2017

Filmele mele preferate

Văd prin interviuri întrebări despre preferinţele celui supus întrebărilor, printre acestea aflându-se şi care este filmul(ele) preferate.

Eu am să mă opresc la două Once upon a time în America şi Cenuşă şi diamant.

Primul este capodopera italianului Sergio Leone, beneficiind de interpretarea magistrală a lui Robert de Niro, care face o poveste despre mafia evreiască! Pentru că în America au existat trei tipuri celebre de interlopi, mafia italiană, cea irlandeză şi ce italiană. Este un film despre încredere şi trădare, despre dragoste şi violenţă, film pe care-l revăd cu plăcere de fiecare dată.

Al doilea film care pot spune că mi-a marcat tinereţea este Popiol y Dyament - Cenuşă şi Diamante de Andrei Wajda. Întâmplarea face că am citit şi carte lui Jerzy Andrzejevski şi mi-a rămas o replică extraordinară care se aplică perfect şi azi carierei politicienilor din România:
Căcatul iese întotdeauna deasupra!

Am revăzut aseară acest film după aproape 50 de ani. Datorită liberalizării de la mijlocul anilor 60 a fost posibil ca acest film să fie dat în reţeaua cinematografică din România. Filmul fusese făcut de Wajda în 1958, după ce la putere a venit în Polonia reformistul Gomulka, după frământările din 1956, în timp ce la  noi era în floare represiunea Obsedantului Deceniu. 
Titlul filmului este dat după cum aveam să aflu din film de un vers al marelui poet polonez Norwid.

Revăzându-l m-a impresionat din nou prestaţia actoricească plină de prospeţime tinerească a lui marelui actor Zbigniew Cybulski, mort călcat de tren în 1967, în pragul unei cariere internaţionale. 

Ce este cel mai copleşitor în film, contemporan atunci la cinematograf cu Reconstituirea lui Lucian Pintilie, este că filmul este despre rezistenţa anti-comunistă poloneză. Era ultima zi de război 8 mai 1945, undeva în provincie în Polonia, iar o echipă de militanţii Armatei Krajowa, cei care au organizat Răscoala din Varşovia în 1944 pregătesc o ambuscadă împotriva lui Szczuka, un mahăr comunist. Ambuscada omoară nişte nevinovaţi, Maciek Chelmicki (Cyibulski) şi un locotennt superior său urmând să finalizeze acţiunea. 

Se pregăteşte un banchet în onoarea victoriei aliaţilor împotriva Germaniei hitleriste, tancuri şi infanterişti sovietici se scurg pe străzi. 

Maciek se îndrăgosteşte de Krzstyna, barmaniţa barului hotelului unde se va desfăşura banchetul şi are o noapte de dragoste cu ea. După care îl urmăreşte să-l împuşte pe Szczuka. Acesta aflase că fiul său, era arestat de securitate pentru că făcea parte din rezistenţa anti-comunistă şi se ducea la sediul securităţii să-l scoată de acolo. 

Sunt multe simboluri, calul alb care umblă singur pe străzi, probabil al libertăţii neînfrânate. Apoi este scena finalului banchetului în care orchestra interpretează Marea Poloneză a lui Chopin şi cuplurile dansează pe o interpretare complet afonă şi disonantă.
Cred că de aici s-a inspirat şi Pintilie în scena din De ce trag clopotele, Mitică, cu penibila procesiune pe melodia lui Deşteaptă-te române. Aceasta mi-a părut rău gândită, dar în contextul totalitar al epocii ambelor filme aveau un impact foarte puternic. 

Mai este şi scena foarte dramatică când Maciek fuge rănit printre cearşafurile albe ca să sfârşească cam retoric pe câmpul de gunoaie.


Este un fim extrem de puternic al cărui mesaj se păstrează şi azi, pentru că eroii săi striviţi de represiunea comunistă au acum un statut de martiri.  

marți, 22 august 2017

Chemarea cucului de Robert Galbraith

După atâta lectură în engleză, iată că m-am orientat spre un roman în limba română. Este una din cărţile cumpărate de Adriana şi întâmplarea face că este tot un roman poliţist!

Romanul Chemarea cucului este scrisă de o celebră romancieră engleză J. K. Rowling care scrie scrie acest roman sub pseudonimul Robert Galbraith. Într-un fel mă mir că doamna Rowling publică romanul sub un pseudonim masculin, dat fiind că cea mai celebră romancieră englezoaică de romane poliţiste este Agatha Christie.

Mărturisesc că am mai citit un romanul Moarte subită, scris de această doamnă, autoarea seriei de imens succes Harry Potter.

Aş vrea să spun încă ceva, sunt romancieri pentru care nu contează atmosfera şi peisajul social, caracterele, ci doar acţiunea. Din acest tip i-aş indica pe Lee Child, sau mai tânărul Tom Wood.
Şi romanul mai sus menţionat este în tradiţia victoriană a romanul englez în care observaţia socială este extrem de amănunţită. Şi în acest roman unde majoritatea personajelor sunt din cei privilegiaţii marii metropole londoneze nu lipsesc şi cei normali din clasa mijlocie, sau defavorizaţii.

Personajul principal este Cormoran Strike, un tip la 35 de ani, un gigant cu aer hirsut, care este detectiv particular. El este fiul unei super-groupie, frumoasele însoţitoare ale rockerilor din deceniile 7, 8, unde exemplul este Bebe Buell, mama frumoasei actriţe Liv Tyler.
Cormoran nu poartă numele tatălui un alt rocker celebru (fictiv) Rokeby, ci al mamei. Cormoran renunţă la Oxford şi intră în poliţia militară, face Afganistanul şi pierde laba piciorului într-un atentat. Din acest motiv continuă ca detectiv particular. În ziua când Robin, o tânără frumoasă şi inteligentă vine la biroul lui Strike ca secretară angajată temporar. Strike tocmai se certase definitiv cu iubita sa care-l părăseşte.

Strike primeşte un client pe John Bristow, un avocat la o firmă de succes care îi cere să investigheze moartea prin sinucidere a sorei lui, un fotomodel de imens succes, Lula Landry.
Lula, ca şi John sunt copii adoptaţi de familia Bristow, din gentry-ul londonez. Strike îl cunoscuse şi fusese prieten cu Charlie, fratele mai mare, tot adoptat, în şcoala primară, acest murind însă într-un accident. Acest lucru a declanşat adoptarea micuţei Lula, o mulatră, fiica unei englezoaice şi a unui student african dispărut. 

Lula era de o frumuseţe specială şi ajunsese fotomodel multimilionar. Locuia în cea mai scumpă zona a Londrei într-o casă cu trei etaje, ea la ultimul. La primul etaj stătea un cuplu, el producător de cinema, care dorea să o convingă pe Lula să facă o carieră de actriţă de film. 

Lula se sinucide aruncându-se de la balconul apartamentului, dar soţia producătorului declară poliţiei că ea crede că a fost o crimă pentru că a auzit o ceartă violentă. Poliţia nu ia în considerare această declaraţie, pentru că nu se putea auzi nimic din apartamentul lor de la 1 până la apartamentul de la 3 din cauza izolaţiei fonice. 

Strike care este obligat să locuiască la birou, fiind dat afară de frumoasa lui iubită. Robin, tânăra lui secretară se ataşează de Strike şi îl ajută neprecupeţit să rezolve cazul. 

Romanciera ne plimbă prin zona celebrităţilor  de show business, urmărite obsesiv de paparazzi fotografi care intră în viaţa lor intimă, dar fără de ei aceste vedete nu pot trăi. Apoi ne deplasăm prin lumea bună a aristocraţiei londoneze, dar şi prin zonele celor năpăstuiţi de soartă. 

Strike ajutat de Robin reuşesc să rezolve crima, care este ca de obicei surprinzătoare.

Trebuie să remarc că aceşti scriitori de romane poliţiste, de thriller au o ştiinţă a scrisului care îi face să fie atât de vânduţi şi citiţi. Am observat stilul elegant şi elaborat al lui John Le Carre, probabil la fel sună în englezăşi J. K. Rowling aka Robert Galbraith. 


Mi-a plăcut romanul pentru fresca socială a Londrei contemporane.

duminică, 20 august 2017

Mission Song de John Le Carre

Am mai citit romane unul în original prin 1975, într-o aventură prin munţi despre spionul lui preferat, altul în româneşte şi acest ar fi al treilea.
Nu mă gândeam că clasicul în viaţă al romanului de spionaj englezesc să aibă simpatii de stânga anti colonialiste. 
Acesta este subiectul romanului. Pe undeva soarta personajului principal al romanului mi-a adus aminte de Primul Cerc al lui Soljeniţîn. 

Bruno Salvador este un tânăr de succes la Londra. A făcut studii strălucite de lingvistică şi este expert în limba Swahili, vorbită în Africa Centrală, Congo, Uganda, Ruanda, dar şi a altor dialecte tribale vorbite în Congoul răsăritean. Este căsătorit cu Penelope o tânăr ziaristă englezoaică de mare viitor în pofida originii tulburi al acestui mulatru, Bruno Salvador. Căci Bruno Salvador este rezultatul iubirii dintre un călugăr catolic irlandez şi o negresă din  Congo aflat în misiune misionară în această ţară imensă care ocupă centrul Africii. Este crescut în misiune din Africa după care este adus în Marea Britanie ca fiu al unui marinar mort şi crescut şi educat în misiunea catolică a Părintelui Andre. 

Căci şi despre soarta post colonială a Africii este vorba. Dacă mă uit bine în Africa există o singură ţară stabilă şi prosperă, Africa de Sud, rezultatul acţiunii inteligente al unui mare om de stat, Nelson Mandela. A reuşit să treacă peste moştenirea apartheidului şi acum trăiesc în cooperare albi, negri, indieni şi toţi cei amestecaţi.
Ar mai fi în Africa de Nord şi Maroc, care însă produce în Europa, siniştri terorişti, care-şi fac de cap, dar  nu în Maroc.
În rest toate ţările au trecut sau sunt într-o stare de plâns, datorită războaielor civile post-coloniale ca rezultat al graniţelor fixate arbitrar de colonialişti şi a corupţiei endemice. Unul din cele mai bune exemple este Congo, fosta colonie belgiană, măcinată de războaie, de mişcarea pro comunistă a lui Lumumba, de secesiunea Katangăi lui Chombe şi de lunga dictatură a lui Mobutu. 

Bruno este în legătură cu dl. Anderson de la serviciile secrete britanice care-l foloseşte pe Bruno ca interpret.
Bruno vorbeşte franceza, şi are o ureche pentru toate variaţiile englezei, cea din Wales, cea scoţiană, sud africană, sau rhodesiană în cazul nostru. În timpul unei recepţii în care soţia Penelope este o stea alături de proprietarul ziarului şi este chemat de urgenţă de Anderson pentru o misiune urgentă. Bruno este însă după în o partidă de amor ilegal cu o asistentă de la un spital londonez, Hannah, negresă din Congo şi începe să creadă că a găsit dragostea vieţii.

Pleacă împreună cu colonelul Maxie într-o călătorie cu avionul pe o insulă din Atlantic unde se desfăşoară o conferinţă secretă. La Ceasta participă un bătrân militant congolez cu idei moderate din provincia Kivu, militant şi coleg cu Lumumba, Mwaganza, doi lideri militari tribali şi Haj, un tânăr dintr-o familie foarte bogată din Bukavu oraş de malul lacului Kivu cu interese în exploatări miniere de staniu, tantal, aur şi diamante.
Ideea conferinţei organizate sub egida lordului Brinkley, laburist, om de stânga interesat de problemele Africii este ca Mwaganza să preia conducerea provinciei Kivu sub egida intereselor ipocrite britanice.
Bruno interpretul conferinţei este sfătuit să spună că ştie bineînţeles engleză, franceză şi Swahili, limba oficială a zonei şi nu dialectele. Ideea este că toţi cei prezenţi sunt monitorizaţi audio în secret. Bruno află astfel că Haj este de fapt legat de interesele unui grup minier condus de un coleg olandez de studii sorbonarde la Paris. Acest grup este de fapt rezultatul intereselor CIA şi a afaceriştilor americani.
Datorită acestor revelaţii Haj este torturat de Maxie şi oamenii săi care împreună cu Philip, un mijlocitor care organizase de fapt conferinţa şi ei află toate datele privind grupul rival. Haj acceptă aranjamentul britanic aprobat telefonic de Brinkley să accepte aranjamentul contra a trei milioane de dolari.  
De fapt un grup de mercenari englezi proveniţi din serviciile speciale împreună cu mercenari negri din sudul Africii vor da o lovitură de stat care să preia puterea în provincia Kivu. Acest aranjament va avea acceptul autorităţilor centrale din capitala Congoului, Kinshasa care culeg procentul cuvenit. 
Pactul este semnat de părţi şi Bruno primeşte în plus de onorariul promis de 5000 de dolari şi un supliment de 2000 de dolari!

Bruno fură mai multe casete audio cu interceptările şi la reîntoarcerea de la Londra, părăseşte domiciliul conjugal care-l împarte cu Penelope şi se stabileşte undeva împreună cu Hannah. Îi mărturiseşte peripeţiile şi sub impulsul umanist al lui Hannah se decid să dea în vileag angajamentul ce va conduce la război şi moarte în provincia lor natală. 

Şi încep mai multe tentative nereuşite de şantaj pentru a opri acţiunea mercenarilor. Încearcă să-l şantajeze pe Brinkley, îl ameninţă pe Andreson cu dezvăluiri şi în final apelează la ziarul fostei neveste care avea probleme mari cu Brinkley, ideea cea mai inteligentă probabil. Dar constată că cele două casete incriminatoare nu le mai are. Ele fuseseră luate de Hannah în weekend unde lucra împreună cu Grete pentru copiii dintr-o misiune penticostală. Aceasta l-a copiat digital şi le-a trimis lui Haj care să poată stopa tentativa de război civil. 

Bruno află că acţiunea mercenarilor a fost stopată, Maxie este luat prizonier de autorităţile congoleze,diplomaţii britanici negând orice implicare.
Dar sistemul intră în funcţiune şi Hannah este răpită şi trimisă înapoi în Uganda, având expirată viza de şedere în Marea Britanie. După o acţiune prostească de violentare a lui Philip, Bruno este arestat şi declarat ilegal, pentru că şi aducerea lui în Marea Britanie este un fals.  În puşcăria unde este închis primeşte o scrisoare din partea lui Haj şi are revelaţia că toată acţiunea lui a fost o tâmpenie inutil umanistă!
Haj îi spune că dacă i-au tras-o, după conferinţa el s-a pregătit să le-o tragă celor care l-au torturat! Aşa că el a luat contact cu autorităţile congoleze pentru a înăbuşi tentativa de lovitură de stat din Kivu.
Oricum la revenirea în Congo Haj îi oferă o vilă colonială şi un post de profesor la Universitatea din Bukavu - Kivu!


End of story


Un roman despre ipocrizia şi ticăloşia interesată a perfidului Albion!