marți, 16 ianuarie 2018

Pasager în trenul terorii - The Commuter


Sunt un mare amator de filme cu Liam Neeson.
Cu toate că am mai spus regret că producătorii nu l-au distribuit în rolul Jack Reacher al seriei după romanele lui Lee Child, el corespunzând prin înălţime mai degrabă cu eroul acestor romane.

De câtva timp, în special în seria Taken, Liam Neeson a dovedit reale calităţi pentru roluri în film de acţiune cu tensiune maximă, cam cum erau filmele lui Bruce Willis din seria Dye Hard.

Aşa că m-am dus să văd filmul în prima lui proiecţie de vineri 12 ianuarie.

Filmul este la fel de bine realizat, este tot un film de acţiune care te umple de adrenalină. Şi eu, dar şi amicul Radu V. care l-a văzut ulterior a trebuit să se relaxezez o perioadă, să-şi revină după vizionare.

Filmul este destul de simplu realizat. Este într-un tren care leagă un mare oraş de periferii, un metropolitan. Ce m-a enervat este că imaginile sugerau New York, cu Central Station, ca în final să aflăm că s-a petrecut în periferiile oraşului Chicago. De fapt filmările s-au făcut la New York.

Michael Mac Cauley, este un irlandez emigrat în SUA, care fusese ca orice irlandez, poliţist, de 10 ani intrase în domeniul asigurărilor de viaţă  locuieşte în periferii şi este zilnic navetist într-un metropolitan.

Într-o zi află că este concediat şi asta îl supără tare pentru că trebuie să aibă bani pentru fiul care urmează să devină student.

Nu are curaj să-i spună soţiei că a fost concediat şi se întoarce spre casă foarte supărat. I se fură smartfonul şi în tren este abordat de o străină (Vera Farmiga)  care-i propune să câştige 100000 de dolari identificând un anume Pryne.

Tipa dispare şi MacCauley descoperă avansul de 25000 de dolari ascunşi într-o toaletă. Pe măsură ce începe şi continuă cercetările se întâmplă tot felul de lucruri şi MacCauley observă că este urmărit atent şi ameninţat că dacă nu se supune, familia va avea de suferit.  Filmul continuă într-u suspans continuu cu un final catastrofic şi cu surprize.

Îl recomand amatorilor de filme şi romane de acţiune.

Şi apropo’ de romane de tip Lee Child, avantajul filmului este spectaculozitatea unor filmări de scene de acţiune cu mijloace tehnice.

luni, 15 ianuarie 2018

De Ziua Culturii Române cu Alex Ştefănescu

Frumoasă iniţiativa, se pare ca aparţinând lui Eugen Simion ca ziua de naştere a lui Mihai Eminescu să fie declarată Ziua Culturii Române.
 Astăzi am avut plăcerea să-l avem oaspete pe criticul literar Alex Ştefănescu la Biblioteca Judeţeană Argeş.
Am aflat că, de fapt  Alex Ştefănescu fusese invitatul studenţilor de la Universitatea Piteşti invitat de poetul şi profesorul Mircea Bârsilă. Aşa că directorul Octavian Sachelarie a profitat şi l-a invitat şi la Biblioteca Judeţeană să conferenţieze şi cu piteştenii. 
Octavian Sachelarie

După cuvântul de deschidere al directorului Sachelarie şi a unor oficiali, Micea Bârsilă l-a introdus pe Alex Ştefănescu să ne vorbească despre Mihai Eminescu. Alex Ştefănescu a publicat o carte, Eminescu, poem cu poem în care s-a înhămat la dificile misiune să descurce semnificaţiile poemelor eminesciene. El a făcut şi o precizare preţioasă, sunt supuse analizei poemelor antume, pentru că cele postume nu poartă acordul poetului, sunt încă scrieri de atelier. 
Mircea Bârsilă

Alex Ştefănescu are darul cozeriei şi timpul a trecut foarte plăcut. Chiar de la început s-a războit cu anumiţi contestatari ai poeziei şi operei eminesciene, cu Cărtărescu?!!! cu poeţi tineri care-l cred depăşit şi cu istoricul Lucian Boia.
Ştefănescu ne-a povestit că inclusiv contemporani apropiaţi ai lui nu l-au înţeles, soţia lui Slavici, Mitte Kremnitz, cumnata lui Maiorescu şi cumva şi iubita poetului.

A şi ironizat obsesia comuniştilor care ştiau din Eminescu doar Împărat şi Proletar şi asta doar cuvântul proletarului. Ştefănescu spune că în poem apar şi opinia împăratului şi apoetului care duc spre alte direcţii poemul. Inclusiv ne-a povestit de neghiobia emisă de C. T. Popescu  care tot pe baza cuvântării proletarului, Eminescu ar fi ateist!
Alex Ştefănescu
La întrebarea mea despre opinia sa privind faptul că Eminescu ar fi la originea ideologiilor extremiste româneşti, vehiculată şi de Ion Negoiţescu, Alex Ştefănescu a afirmat că Eminescu a fost un mare român şi patriot şi naţionalist care nu se poate spune că s-a opus progresului tehnic sau că era xenofob, ca unul care a studiat la Viena şi Berlin în medii cosmopolite.


Şi încă odată trebuie să subliniez cât de îndatoraţi suntem noi românii lui Iosif Vulcan, ardelean din Oradea, care l-a rebotezat pe poetul Mihai Eminovici, Eminescu!




vineri, 12 ianuarie 2018

A început stagiunea 2018 la Filarmonica Piteşti

Joi 11 ianuarie s-a inaugurat stagiunea 2018 a Filarmonicii Piteşti. Pentru că încă nu s-au fixat preţul abonamentelor la Primăria Piteşti am intrat pe bază de bilet. Biletele au crescut şi ele ca preţ. Noroc că pensionarii plătesc jumate de preţ altfel, sala ar fi fost goală. 

În primul concert am avut plăcerea să o vedem pe tânăra violonistă Simina  Croitoru care a interpretat două piese muzicale în acompaniamentul orchestrei Filarmonicii Piteşti condusă de dirijorul Tiberiu Oprea. Simina Croitoru este fiica violonistului Gabriel Croitoru, a studiat la Weimar şi acum este cadru didactic la UNMB.
Surpriza a fost şi echipamentul nou al artiştilor orchestrei, domnii în frac cu coadă, iar doamnele în rochii negre de seară. 
Simina Croitoru

Piesa de debut al concertului a fost Poem pentru vioară şi orchestră op. 25 de Amedee-Ernest Chausson. A fost dedicat lui Eugene Ysaye. Este o muzică melancolică şi sentimentală inspirată de un poem de Turgheniev.  
Orchestra Filarmonicii Piteşti condusă de Tiberiu Oprea  
Următoarea piesă interpretată de violonistă a fost Melodii lăutăreşti de Sarasate. Ascultând muzica atât de frumoasă m-au izbit sonorităţile  populare maghiare, eu fiind convins că era inspirată de muzica gitanos. Nu! Este muzică scrisă de Sarasate sub influenţa lui Liszt şi se cheamă Zigeunerweisen. Şi am aflat în pauză de la domnişoara Croitoru că Sarasate a scris muzică inspirată şi din muzica populară românească!
Cu Simina Croitoru

Simina Croitoru ne-a încântat şi cu un bis cu piesa Lăutarul de Enescu.

În partea a doua a concertului am audiat Suitele 1 şi 2 Carmen de Bizet. Este muzica transpusă pentru orchestră a celebrei opere Carmen a lui Bizet. 

Lumea a aplaudat cu căldură interpretarea artiştilor.

Să sperăm în muzică bună pe scena Filarmonicii Piteşti.


La Mulţi Ani!


joi, 11 ianuarie 2018

Un serial - La Mante şi un film - Lady Bird

La Mante
Serialul franţuzesc La Mante - Călugăriţa mi-a fost recomandat de prietenul meu Valeriu D.

Recunosc că după ce am văzut primul episod, am rămas o noapte să-l văd integral. Are şase episoade de aproape o oră. 

Subiectul filmului este poliţist, în Paris a apărut un ucigaş în serie, care reproduce crimele făcute cu 25 de ani în urmă de La Mante - Călugăriţa. Este denumirea date unei insecte care după ce se reproduce îşi omoară masculul. 
Interpreta Călugăriţei este frumoasa actriţă Carole Bouquet, una din fetele Bond de pe vremea lui Roger Moore. Chiar la 60 de ani şi-a păstrat trăsăturile rasate.

Pentru rezolvarea noilor crime copycat la Mante se propune a ajuta poliţia. Ea pune o condiţie comisarului Feracci, la rezolvarea crimelor să fie implicat şi fiul ei, Damien. Fiul de 10 ani la arestarea criminalei a devenit între timp poliţist şi lucra sub acoperire. La Mante îşi schimbase numele ca fiul să nu sufere. 

Damien acceptă cu greutate să lucreze cu mama sa şi încep să elucideze crimele. De fapt are ocazia să descopere multe lucruri teribile din trecutul întunecat al mamei sale.

Marele cârlig al serialului este că te pune pe piste false în descoperirea criminalului, sunt mai mulţi care par a fi comis crimele. 

Damien este căsătorit cu frumoasa Lucie (Manon Azem), divorţată cu o fetiţă, dar nu vrea să aibă un copil care să moştenească genele blestemate ale mamei sale. De fapt Jeanne, mama sa comisese aceste crime ca să pedepsească nişte nenorociţi cu deviaţii psihice şi sexuale, în special pedofili (că tot este de actualitate!). 

Finalul este extrem de surprinzător şi pasionant şi serialul merită văzut.

Lady Bird 

Este filmul care a primit un Golden Globe la Hollywood pentru interpreta principală Saoirse Ronan.

Văzându-l mi-am reamintit de filmul de acum o jumătate de veac American Grafitti a lui George Lucas. Şi acolo ca şi aici era vorba de liceeni în ultima clasă care se pregăteau să pătrundă în maturitate. Acolo erau băieţi care vor ajunge să moară sau să fie afectaţi de războiul din Vietnam.

În filmul lui Gretei Gerwig este vorba de o tânără liceană în ultimul ei an de şcoală în Sacramento în 2002-2003 care visează să plece la studii la o universitate din Ivy League de pe Coasta de Est. 

Este fiica unei familii sărace cu tatăl aflat în şomaj, dar care are aspiraţii care trec de posibilităţile materiale ale familiei. Ea vrea să scape din provincialul Sacramento pentru cosmopolitul New York.

Lady Bird studiază într-un liceu catolic cu disciplină severă, Christine "Lady Bird" fiind o nărăvaşă. Vrea să facă arte şi este implicată într-un musical pus în scenă în liceu. Se implică într-o relaţie, şi află că tipul este gay, descoperă cu altul sexualitatea. Iar când împlineşte 18 ani se duce şi cumpără ţigări şi băutură.


Filmul este simpatic prin interpreta principală Saoirse Ronan (ce prenume imposibil irlandez!) care-şi merită premiul. 




sâmbătă, 30 decembrie 2017

Eaters of the Dead de Michael Crichton

Această carte mi-a fost recomandată de amicul Adrian D. şi este ultima carte pe care am citit-o în 2017.

Michael Crichton este un autor de best sellers şi SF. Am citit scris de el Andromeda Strain. Am văzut filmul Sfera cu un scenariu după carte aceluiaşi autor, multe din cărţile lui fiind ecranizate.

Eaters of the Dead, ecranizată ca The Thirteenth Warrior este un roman istoric.

De fapt în postfaţă autorul de mărturiseşte că a fost fascinată de o legendă vikingă care este şi primul poem fondator al literaturii engleze, Beowulf.

În roman în Anul Domnului 921 Ibn el Fadlan este trimsi de Califul din Bagdad ambasador la bulgarii de pe Volga.  El întâlneşte însă un grup de vikingi din clanul Rus care vor da numele imensei ţări din Estul Europei. Grupul de vikingi este condus de un războinic deosebit numit Buliwyf şi arabul se împrieteneşte cu alt viking şi camarad al şefului Herger care este tâlmaciul lui , acesta vorbind limba latină! Vikingii sunt chemaţi de regele Rotgar să-i salveze regatul care este situat undeva pe coasta Angliei. Aşa că ei se pregătesc 12 războinici şi îl iau pe Ibn al Fadlan ca al treisprezecelea războinic, număr magic pentru ei, nu nenorocos ca în tradiţie. 

Dacă Ibn al Fadlan este un musulman convins, vikingii încă nu s-au creştinat şi ţin zeii lor nordici în frunte cu Odin. 

Vikingii urcă cu bărcile pe Volga, traversează marea în Danemarca şi apoi acostează pe malul mării unde se află palatul fortificat al regelui Rothgar. Locuitorii sun agresaţi de nişte făpturi care sunt consideraţi demoni - wendol. Aici autorul sugerează că ar fi rămăşiţele oamenilor de Neanderthal. ca să-i învingă, la sfatul unui clan de pitici ei se duc la o peşteră aflată pe malul mării să o ucidă pe mama demonilor wendol. Vikingii reuşesc să o ucidă pe această vrăjitoare, dar Buliwyf este rănit de moarte. 

Problema este rezolvată şi arabul Ibn al Fadlan pleacă cu o corabie vikingă spre sud.

Romanul este interesant că face din poemul într-o engleză străveche o poveste interesantă de genul aventurilor gustate de aventuri istorice.

Mulţumesc încă odată cititorilor mei şi mai ales celor care au avut curiozitatea să citească romane recomandate de mine.


Cele bune şi cărţi şi spectacole interesante pe 2018.



luni, 25 decembrie 2017

Balcic de Lucian Boia

Cu această carte Balcic - Micul Paradis al României Mari de Lucian Boia am terminat cărţile cadou de Moş Crăciun.

Lucian Boia dedică această carte unei localităţi din Cadrilater, porţiunea din Dobrogea de sud care a luat-o România de la Bulgaria după Războiul Balcanic din 1913.

De fapt atunci când România a primit Dobrogea în 1877 în schimbul judeţelor de sud al Basarabiei, citind memoriile lui Carol I, acesta spune că negociase ca Toată Dobrogea să revină României dra interesele Prusiei ca să instaleze un rege prusac în Bulgaria a împiedicat România să primească întreg teritoriul. Acesta cuprinde două judeţe, Durostor şi Caliacra.

Un geograf a descoperit frumuseţea acestei zone a Balcicului pe care a denumit-o Coasta de Argint.

Cel care descoperă frumuseţea zonei este Alexandru Satmary fiul lui Carol Pop de Satmary, fotograf şi pictor ungur care a venit în România şi s-a ataşat curţii regale a lui Carol I. Frumuseţea şi aerul oriental al zonei a fost descoperit apoi de pictorii români care au făcut o dragoste instantanee pentru aceste locuri.
Deşi Balcicul a fost modernizat târziu, s-a instalat lumină electrică şi canalizare de abia prin 1933-19935, intelectualii s-au ataşat de aceste locuri splendide. Toţi marii pictori ai vremii în frunte cu Tonitza au pictat aici peisaje marine şi mai ales figuri orientale de turcoaice şi turci.

Primarii care au dezvoltat zona şi şi-au legat numele de aceste locuri au fost Octav Moşescu care s-a însurat cu bulgăroaica Penca şi istoricul de mai târziu George Fotino.

Însă personalitatea care a ridicat locul pe un piedestal depăşind celelalte zone marine ale României a fost Regina Maria. Ea a construit castelul Tenha Juvah - Cuibul Liniştit.
Apoi mulţi intelectuali români şi demnitari români şi-au construit vile, la fel ca la Sinaia. Arhitecta care a proiectat aceste vile superbe este Henrieta Delavrancea Gibory, sora pianistei Cella Delavrancea fiice ale scriitorului Barbu Ştefănescu Delavrancea. Şi-au făcut vile acolo Eliza Brătianu, soţia lui Ionel Brătianu, prim ministru al României Mari, Ion Pillat şi alţii.

Însă toate lucrurile bune au un sfârşit. În 1940 îndemnaţi de Germania, bulgarii au cerut României înapoi Cadrilaterul. Era perioada când se negocia soarta Transilvaniei şi diplomaţii români au negociat slab. Ei cerea ca să rămână României Silistra şi Balcicul, dar bulgarii n-au acceptat. Şi aşa a dispărut în perioada comunistă amintirea unui loc minunat al artiştilor români. Atunci când erau amintite tablourile despre Balcic era denumite peisaje marine. Culmea că proprietăţile din Balcic au rămas proprietarilor Români, fiind în final cedate autorităţilor bulgare. 

Se pare că în amintirea Balcicului intelectualitatea subţirea a României comuniste s-a mutat în satul 2 Mai, într-un loc la fel de exotic, unde se făcea nudism şi beţii intelectuale în atmosfera condiţiilor de viaţă la case cu minim de confort.

Acum cu redeschiderea Cuibului Liniştit al Reginei Maria ca muzeu zona este plină de români şi bulgarii care refuzau să înveţe româneşte în interbelic oferă românilor servicii în româneşte.


Balcic rămâne o pată de culoare exotică în istoria  artistică a României. 

duminică, 24 decembrie 2017

Primul Război Mondial de Lucian Boia

Acest volum Primul Război Mondial - Controverse, paradoxuri, reinterpretări a apărut în 2016, dar de fapt este un eseu care completează cartea apărută de curând în 2017, În jurul Marii Uniri 1918 a aceluiaşi autor.

Ea încearcă să fie o imagine de ansamblu a marelui război izbucnit în 1914. Toate studiile istorice de acum spun că această catastrofă mondială putea fi evitată. Alte documente spun că se căuta motivul de a tranşa tensiunile apărute între marile puteri ale Europei. 

Acestea se grupaseră în două alianţe opuse. Prima era Tripla Înţelegere dintre cele două imperii central europene Germania şi Austro Ungaria la care aderase şi Italia. La această înţelegere a aderat în secret şi România în 1883, lucru care a deschis şansele României de putea fi conectată la comerţul mondial care se putea desfăşura spre vest doar prin Austro Ungaria. Cum am spus acordul era parafat de Regele Carol I, foarte legat de Germania era cunoscut primului ministru, când acesta prelua frâiele guvernării şi era ţinut secret din cauza diferendului cu Austro Ungaria privind Transilvania.
Acordul a fost denunţat prin Consiliu de Coroană din august 1914 pentru că România nu era agresată şi şi-a continuat neutralitatea până în 1916. 

Cealaltă alianţă era Antanta. Aceasta  a fost iniţial o alianţă între Rusia şi Franţa la care a aderat ulterior şi Marea Britanie. Cu toate că regii Marii Britanii, Germaniei şi Rusiei erau veri primari între aceste ţări erau motive de concurenţă.

Germania devenise prima forţă industrială a Europei şi voia să-şi extindă domeniul colonial, provocând Franţa prin incidentele din Maroc care intrase sub influenţa Franţei. La dorinţa Kaiserului  Wilhelm al II-lea Germania a început să-şi dezvolte o forţă navală care avea ca scop să o egaleze pe cea a Marii Britanii, stăpâna mărilor. Aşa au început construcţia unor vase mari de linie din clasa dreadnought care s-au dovedit foarte rapid anacronice pentru că au apărut în perioada interbelică portavioanele. 

Incidentul care a detonat pacea şi a declanşat războiul a fost însă Asasinarea Prinţului Moştenitor Ferdinand al Austro Ungariei la Saraievo în iunie 2014. Austro Ungaria a adresat note diplomatice extrem de dure Serbiei, învinuită că ar fi făcut parte din acest complot. Împăratul Germaniei l-a îndemnat pe Franz Josef să fie precaut, mai ales că Serbia acceptase cam toate pretenţiile austro ungare. Au fost însă o partidă extrem de războinică care dorea distrugerea Serbiei.
Singurul care s-a opus vehement războiului a fost Tisza, prim ministrul Ungariei care prevedea pierderea Transilvaniei, lucra care s-a şi întâmplat.

În momentul declarării războiului Serbiei, Rusia a declanşat mobilizarea generală, care a condus la declaraţia de război a Germaniei. Aceasta a atacat Franţa, invadând Belgia ce a dus la declaraţia de război a Marii Britanii.  

Şi aşa s-a declanşat un război nimicitor care a durat timp de 4 ani, în care ulterior s-a alăturat în 1915 Italia de partea Antantei şi a România în 1916. Declanşarea ostilităţilor în 1916 şi intrarea trupelor române în Transilvania, a determinat Bulgaria s-a alăturat Triplicei Central Europene şi România s-a trezit cu cel mai lung front.

Armata prost pregătită a suferit dezastru după dezastru, Turtucaia, ocuparea Bucureştiului şi retragerea în Moldova. România a rezistat în Moldova la Mărăşti, Oituz, Mărăşeşti la ofensiva germană, dar când Rusia a fost preluată de bolşevici, România s-a văzut singură şi a cerut armistiţiul şi negocierile pentru pace erau dezastruoase pentru români.

În acest peisaj devastator s-a întâmplat că Basarabia a cerut alipirea de România în martie - aprilie 2018, pe fondul dezagregării Imperiului Ţarist. De fapt atunci se desprinseseră şi au devenit independente Finlanda şi Ţările Baltice, Lituania, Letonia şi Estonia. A început să apară nucleul viitoarei Polonii.

Finalul a fost că Germania deşi acum victorioasă în Est cu Pacea de la Brest Litovsk cu Rusia Sovietică a fost învinsă pe frontul de Vest de alianţa Franţei, Marii Britanii şi  SUA care intrase în război în 2017 şi a semnat Armistiţiul pe 11 Noiembrie 1918.

Despre România Boia spune că a avut 3 alternative:

1. Alianţa cu Puterile Centrale cerută de politicienii care se temeau de agresivitatea Rusiei căreia i se promisese Constantinopolul. 
2. Alianţa cu Antanta realizată de Ionel Brătianu căruia i se promisese Transilvania, dar şi Banatul, Crişana până la Tisa, Maramureşul şi Bucovina. 
3. Rămânerea în neutralitate până la sfârşitul războiului, cu o armată intactă care iar fi permis negocieri pe poziţii de forţă. 

Eu mă despart de opinia autorului pentru a treia alternativă, pentru că marile puteri nu ar fi acceptat pretenţiile româneşti fără pierderi materiale şi umane cauzate de război. 

Autorul remarcă coerenţa armatelor austro - ungare în condiţiile centrifugării naţionale. Ea a rămas coerentă şi cu victorii răsunătoare împotriva Italiei la Caporetto. dar totul s-a prăbuşit în septembrie 1918, când împăratul a abdicat şi Austria a devenit republică şi un stat mica ca şi Ungaria. Asta a lăsat fără alternativă pe românii din Transilvania care au declanşat Unirea cu România. Dacă ar mai fi supravieţuit monarhia de la  Viena, Boia spune că transilvănenii ar fi pregetat. Iarăşi sunt chestiuni contrafactuale.

Prăbuşirea celor două imperii central europene au condus la formarea de noi state în această zonă. Astfel s-a reîntregit Polonia din bucăţile luate de Rusia, Austria şi Germania, primind şi Danzigul (Gdansk) şi coridorul polonez pentru accesul la mare al Poloniei care despărţea teritoriul german de Prusia.

A apărut Cehoslovacia  cu graniţele sale istorice pe munţi care a condus la existenţa minorităţii germane sudete cam 30% din populaţia noului stat cehoslovac. Era de fapt o Austro Ungarie mai mică cu multe minorităţi, germani, unguri, ruteni. De asemenea şi atitudinea paternalistă  cehilor faţă de slovaci nu a avut decât spargerea acestei ţări, după 1990 cum nici noul stat iugoslav nu a rezistat făcându-se ţăndări tot după 1990.

La Iugoslavia a contat şi atitudinea sârbilor care a intrat în conflict cu croaţii pe teme naţionaliste, resuscitate după 1990 când Miloşevici şi-a dorit Serbia Mare şi a rămas Serbia mică, fără Kossovo unde s-a format statul medieval sârb.

Pacea de la Versailles a lovit puternic în Germania care a dorit tot timpul revanşa şi a condus la al Doilea Război Mondial. A contat că între cele două mari puteri militare şi teritoriale Rusia şi Germania nu mai exista Imperiul Austro-Ungariei care era un tampon între pretenţiile acestor agresori europeni. 

Autorul mai remarcă şi faptul că Rusia a căzut sub dominaţia bolşevică cu toate dezastrele care au urmat şi că extraordinara intelectualitate rusă nu a beneficiat de o Rusie democratică.

Toate pretenţiile germane consumate în şi mai distrugătorul Al Doilea Război Mondial i-au făcut pe aceştia să nu mai rămână cu nemulţumiri cu toată situaţia postbelică, cu un teritoriu redus prin pierderile împingerii Poloniei spre Vest de către Stalin, pierzând Prusia, teritoriul istoric al formării statului modern german.

Doar Ungaria este în continuare marea nemulţumită după Tratatul de pace de la Trianon. 

Cum a spus Boia totuşi România rămâne cel mai coerent stat după dreptul de autodeterminarea al naţiunilor emis de preşedintele american Wilson. Chiar dacă Basarabia nu mai aparţine României şi nici Bucovina de Nord. Oricum rămâne ca cetăţenii din Republica Moldova să decidă asupra viitorului. 


Al Doilea Război Mondial a prilejuit românilor să-şi îndeplinească visul reunirii tuturor teritoriilor româneşti într-un singur stat, vis care n-a ţinut decât două decenii.