marți, 17 octombrie 2017

Serile Lipatti la Şcoala de Arte şi Meserii din Piteşti

Saviana Diamandi
Ieri am primit vestea surprinzătoare că Serile Lipatti se vor ţine asta seară la Şcoala de Arte şi Meserii din Piteşti. Nelămurirea mi-a fost luminată de Ilie Maşala care mi-a explicat că din cauza condiţiilor nefavorabile pianul este complet dezacordat. 

Marina Bratu
Aşa că recitalurile din Serile Lipatti se vor ţine în continuare la Şcoala de Arte şi Meserii. Am avut surpriza unei săli amenajate la mansarda vechii clădiri în condiţii excelente şi dotată cu un pian Yamaha de foarte bună calitate.

Ca de obicei doamna Saviana Diamandi ne-a ţinut o lecţie de muzică privind programul care se va prezenta în continuare. A fost o seară a compozitorilor romantici Chopin şi Schubert, dar şi impresionistul francez Debussy.

Muzica care ne-a fost prezentată este din registrul melancolic, îndeamnă la alean, la visare şi nostalgie. 

Seara muzicală a debutat cu o tânără şi talentată pianistă Marina Bratu, originară din Găieşti, în prezent studenta profesorului Vlad Dimulescu.
Vlad Dimulescu

Ea ne-a prezentat două Preludii din Caietul 1 de Debussy:
Le colline d'Anacapri
La Cathedrale engloutie.

A urmat apoi Scherzo nr.2 op.31 în si bemol minor de  Chopin.


A urmat recitalul lui Vlad Dimulescu. 
Vlad Dimulescu este un excelent profesor, am avut până acum oaspeţi trei din studenţii săi. 

Dar maestrul Vlad Dimulescu este şi un rafinat pianist de recital, are un tuşeu şi o îndemânare foarte potrivită pentru muzica chopiniană. 
Am aflat cu plăcere că originile sale sunt de aici din Muscel şi maestrul Dimulescu şi se simte mândru cu asta şi vine cu plăcere aici la noi. 

Programul pianistului Vlad Dimulescu a fostr excepţional ne-a bucurat cu muzica lui Schubert, Trei Impromptu-ri D899, op. 99
După aceea a urmat un program Chopin:
Şase valsuri şi apoi 
Andante spianato et Grande Polonaise brillante.

Muzica a fost admirabilă pornită din sufletul unui mare polonez, fiu al unui popor eroic, prins între chingile a doi giganţi statali, Rusia şi Germania, care  şi desfiinţat două secole acest stat. 

Vlada Dimulescu a fost aplaudat cu entuziasm şi a oferit şi un bis. 

A fost o adevărată vitamină pentru suflet această muzică oferită de Serile Lipatti. 

Şi a urmat şi covrigul şi vinul Serilor Lipatti!

joi, 12 octombrie 2017

Scena Muzicală Piteşteană: Beethoven şi Luiza Borac

Luiza Borac şi Theo Wolters 
În această seară am avut un program cu muzica Titanului şi cu doi invitaţi speciali, pianista Luiza Borac şi dirijorul Theo Wolters.

În deschiderea serii muzicale  pianista Luiza Borac  a interpretat Concertul nr. 5, op. 73 Imperialul de Beethoven acompaniată de orchestra Filarmonicii Piteşti condusă de dirijorul Theo Wolters. 
 
Orchestra
Am reascultat această bijuterie muzicală în interpretarea Luizei Borac care parcă a sunat mai feminin decât interpretările unor bărbaţi. 
Însă ce m-a impresionat adânc este că Beethoven aici are pasaje de un mare simfonism, confirmate de discuţia mea în pauză cu dirijorul Theo Wolters. 
Cu Luiza Borac
De fapt tot program a stat sub semnul imperiului pentru că în partea a doua am audiat Simfonia a III-a de Beethoven, care o dedicase iniţial împăratului Napoleon. Eu cred că această muzică nu a fost dedicată special vreunui împărat de care nu ducea lipsă vremea respectivă ci este muzica unui titan care este unul din împăraţii muzicii din totdeauna. 
Cu Theo Wolters
În partea a III-a am detectat sonorităţi agreste, sunetul cornilor care dau aerul vânătoresc al muzicii.
Interpretarea a fost reuşită datorită dirijorului care a condus cu multă măiestrie orchestra. 

Am trăit momente deosebite în această seară.

The Final Hour de Tom Wood

Seria din Victor the Assasin a lui Tom Wood pe care am început să o lecturez în 2014 în Skiatos în Grecia m-a pasionat. 
Este o poveste şi acesta este al şaptelea roman thriller din seria care-l are ca personaj principal asasinul plătit Victor. 

Romanul însă debutează cu povestea lui Raven, o altă asasină plătită, adversară a lui Victor căreia acesta îi dă o otravă neurotoxică, dar în ultimul moment nu o omoară, dându-i un antidot. Raven este internată într-un spital din Canada şi se recuperează cu greu. Reuşeşte să-şi revină oarecum şi începe să-şi  revină oarecum şi începe să fie interogată de poliţie care constatând că şi-a mai revenit vor să o aducă la secţie. Salvarea vine de la asistentul medical care o duce la tratament. De fapt tipul era angajat de Consensus, o firmă obscură pentru care lucrase ca asasin. Are totuşi puterea să-l omoare pe asistent şi să scape din spital. 

Între timp Victor face antrenamente de sporturi de contact în Amsterdam şi apoi ia lecţii de pian la Lisabona.
Pe urmele lui însă se află Alvarez, un tip ajuns adjunct la National Information Agency şi prieten al preşedintelui. El îl contactează pe Procter, fost şef la CIA care folosise serviciile lui Victor. Acesta îl avertizează prin intermediul unei angajate a lui, Muir care să-i transmită mesajul lui Victor printr-o altă spioană de la SIS, care-l putea contacta personal. 

În acelaşi timp Victor vrea să rezolve problema din romanul precedent să-l găsească pe Phoenix, cel care comandase executarea lui. 

În acest scop este contactat de un broker belgian Wilders care oferea un job. Totul se petrecea la o fermă singuratică în mijlocul pustietăţii în Scoţia. De fapt este o capcană şi Wilders recunoaşte că primise ordinul să angajeze o trupă de asasini macedoneni care de fapt trebuia să-i omoare pe amândoi. Chiar şi fără arme Victor este letal şi reuşeşte să anihileze pe mercenari. Află de la Wilders că acesta avea documente strânse despre Phoenix într-o casă din Zurich. Drept mulţumire Victor îl împuşcă!

După ce recuperează documentele din Zurich pe care le dă spioanei engleze de la SIS să le proceseze el întâlneşte cu Raven. Acesta este contactată de Consensus, care o şantajează cu omorârea fratelui ei vitreg aflat şi acesta la o fermă în Scoţia ca să îndeplinească o nouă misiune. Victor pleacă să-i salveze fratele cu condiţia ca să aranjeze apoi moartea falsă a lui Victor pentru a scăpa de urmăritori. 

Banda care-l capturase pe fratele lui Raven era angajată de Sykes, un tip trecut pe la CIA şi care lucra pentru Phoenix. Victor rezolvă afacerea cu fratele şi se reîntoarce la Helsinki unde se afla şi Raven. În acelaşi timp Alvarez ajunsese la Helsinki şi se pregătea să-l captureze pe Victor. 

Victor o contactează pe Raven şi află că se află tot în Helsinki. Raven îi propune să devină parteneri dar este refuzată de Victor. La refuz Raven trage spre Victor fără să-l nimerească şi între ei are loc o luptă pe viaţă şi pe moarte  încheiată nedecis. Zgomotul făcut de armă alertează pe Alvarez care trimite un echipaj de forte speciale să-l captureze pe Victor. În primă instanţă Victor îi anihilează pe toţi. Raven alertată ajunsese pe acoperişul clădirii.  Dar apare un al doilea echipaj. Victor urcă sus în apartamentul unde se aflase Raven, care omorâse pe paznicul ei, un mercenar eston. Dă drumul la gaze şi atunci când cel de-al doilea echipaj pătrunde în apartament se produce o explozie şi un incendiu, care îi omoară pe toţi din echipa specială. Victor se ascunse în cadă acoperit de mercenarul eston pe care-l îmbrăcase în hainele. Prin incendiu Victor reuşeşte să iasă prin tubul de materiale uzate care era folosit la refacerea clădirii. 

După un timp se revede la Londra cu Raven şi se despart din nou ca inamici. 

Finalul romanului ne-o prezintă pe Phoenix. Da! Este o doamnă  bine între două vârste care locuieşte într-o vilă de pe Coasta de Azur. Reîntoarsă acasă în Roll-Royce-ul personal, pe când se trata cu un pahar de  şampanie în faţa ei apare Victor. Cercetările făcute de SIS britanic a dat rezultate. Are o discuţie cu ea pentru că-i înţelege rolul de aranjor de crime la ordin din partea altor interese obscure.
Oricum şi Alvarez renunţase să-l mai captureze şi Phoenix mărturiseşte că cele două tentative nereuşite de a-l elimina o făcuse să renunţe şa eliminarea lui Victor. 

Şi totul se termină cu o trataţie cu şampanie şi promisiune unui nou roman în serie. 

Final!


Romanul nu a mai avut adrenalina şi tensiunea precedentelor, după opinia mea.
Oricum aştept însă o ecranizare!





marți, 10 octombrie 2017

Serile Lipatti - Muzică la conac

De câtva timp eram foarte îngrijorat. Este anul Lipatti, se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui. 
Noi, cei de aici  din Argeş de câtva timp aici  suntem favorizaţi, aici se află conacul Lipatti, de la Fundăţeanca - Ciolceşti.
Prin eforturile doamnei Diamandi şi a lui Ilie Maşala s-a pus în mişcare proiectul Serile Lipatti şi acum ne aflăm la a VI-a ediţie şi uite că din nou avem muzică la conac. Asta pentru că proiectul Serile Lipatti a fot finanţat şi de Consiliul Judeţean Argeş. Mă bucur când autorităţile fac ceva pentru cultură, mai ales de cea de foarte înalt nivel. 


Am aflat cu mare bucurie că la Festivalul de la Besancon, făcut faimos de Dinu Lipatti, prin eforturile Serilor Lipatti au concertat trei pianişti români, Vlad Dimulescu, Daniel Goiţi şi Viniciu Moroianu.

Sala de muzică de la conac a fost în această seară arhiplină. Doamna Saviana Diamandi ne-a prezentat ca de obicei programul cu observaţii subtile. 
Doamna Saviana Diamandi
Au fost în recital doi pianişti, o promisiune,Ionuţ Diaconu, elev al profesorului Vlad Dimulescu şi Ieronim Gugu, deja o certitudine.

Ionuţ Diaconu a prezentat un  program variat:

Rapsodia nr. 1, op. 79 în si minor de Brahms,

Preludiul coral Nun komm' der Heiden Heiland  de Bach Busoni

şi foarte cunoscuta piesă a lui Liszt: La Campanella din Grand Etudes de Paganini.

Ionuţ Diaconu

Ionuţ Diaconu are un tuşeu fin şi o siguranţă care îl arată ca un artist de viitor. 

Apoi Ieronim Gugu a propus un program exclusiv din compozitori ruşi. Muzica acestor mari compozitori au impus muzica rusă (sovietică) ca probabil cea mai importantă şcoală muzicală a secolului XX. Compoziţiile lui Skriabin mi s-au părut stând şi sub influenţa impresionismului muzical francez. Rahmaninov şi Prokofiev sunt puternic influenţaţi de expresionismul muzical din secolul XX.

Ieronim Gugu a interpretat pe rând:
Ieronim Gugu

Sonata nr. 2 (Sonate Fantaisie), op. 19 în do diez major de Skriabin

Variaţiuni pe o temă de  Corelli op. 42 de Rahmaninov

Sonata nr. 4, op. 30 în fa diez major de Skriabin şi în final 

Sonata nr. 7, op. op.83 în si bemol major de  Prokofiev.

Ieronim Gugu are forţă şi concentrare de pianist rus!

Iar la sfârşit n-am bucurat de un covrig şi un pahar de vin.


Este minunat la Conacul Lipatti!

Mergând spre Fundăţeanca am fost amrtorii unui eveniment deosebit am văzut munţii foarte bine şi aproape prin efect de lentilă.




luni, 9 octombrie 2017

Recital de pian - familia Gheorghiu

În această seară de luni am avut plăcerea să audiem un recital extraordinar al lui Valentin şi Roxana Gheorghiu. 
Cum am mai spus am urmărit la Ateneu în vara lui 1975 un concert dedicat celor 25 de ani de la apariţia lui Valentin Gheorghiu. Au trecut multi ani de atunci încă 42 de ani şi Valentin Gheorghiu este parcă neschimbat cu ţinuta sa impunătoare şi cu fineţea interpretării împreună cu soţia sa Roxana. 
Oricum Valentin Gheorghiu îmi aminteşte de un alt pianist faimos, care s-a retras la vârsta lui Gheorghiu de acum, polonezul Artur Rubinstein. 

Am audiat în această seară mai multe piese dedicate pianului la 4 mâini.

Prima piesă a fost Sonata pentru pian la patru mâini în re major de W. A. Mozart.

Au urmat două piese de Franz Schubert,
Fantezia pentru pian la 4 mâini în fa minor D 940 şi
Grand Rondeau în la major op. 107.

A urmat o piesă impresionistă, Mica suită de Claude Debussy.

În final am audiat din nou piesa cu care încheie cuplul de mari pianişti programul, Rapsodia Română în la major, op. 11 nr.1 de George Enescu.
Am urmărit cu emoţia această piesă pe care o ascultam la sfârşitul programelor Europei Libere şi piesă interpretată excepţional la Ateneu de Orchestra Filarmonicii condusă Sergiu Celibidache, 

Melomanii piteşteni au trăit momente deosebite în această seară.







Private LA de James Patterson şi Mark Sullivan

Scriitorul american James este un personaj interesant.
Scrie la greu romane din genul poliţist acţiune, dar nu singur împreună cu un alt scriitor. Ce iese? Un roman interesant de acţiune, care te ţine în priză şi îl citeşti cu plăcere. Mi-a făcut plăcere când am citit intervenţia acestui scriitor în favoarea limbii engleze. Şi el este preocupat cum este respectată această limbă.
Este la fel de adevărat că engleză are o mulţime de pronunţii, datorită vocalelor, dar atunci când o foloseşti în scris, în public eşti dator să o foloseşti fără exprimări greşite, pentru cei a căror limbă maternă este engleza. 
Pentru noi ceilalţi nu este o cerinţă imperativă!

Acest roman face parte dintr-o serie de romane care are în centru pe Jake Morgan, proprietarul unei firme de investigaţii numite Private, moştenire de la tatăl său.

Romanul începe cu o crimă multiplă. Pe o plajă din Malibu, în octombrie sunt descoperiţi 4 surferi împuşcaţi. Jake este anunţat de proprietarul casei aflate deasupra plajei, care nu vrea să fie implicat în crimă. By the way, am avut şi eu prilejul să mă aflu chiar în acele locuri, în California în 2008, chiar pe cornişa deasupra plajei. 

Pe de altă parte Private este contactată şi angajată de firma Harlow a unui cuplu de actori celebri, Thom şi Jennifer Harlow care au dispărut de la ranchul unde locuiau, după întoarcerea din Vietnam unde filmaseră filmul Saigon, despre războiul din Vietnam care putea deveni un blockbuster. 

Crimele continuă şi primăriţa Los Angeles primeşte un avertisment din parte unui grup numit No Prisoners să plătească o sumă imensă de bani. Pentru a preveni şi captura pe făptaşi, Private este contactată de autorităţi. Pe unul din debarcaderele care se află la Pacific în dreptul LA, unde californienii merg la pescuit şi plimbare urmează a fi livraţi banii în timpul nopţii. Înainte de a se face livrarea are loc o explozie la restaurantul de pe debarcader în care unul din oamenii lui Jake Morgan este rănit serios.
Morgan reuşeşte să captureze pe unul din surferii cu zmeu care luase genţile cu bani. Se dovedeşte doar o diversiune, surferii fuseseră angajaţi ca să facă o acrobaţie pentru un presupus film.  

Între timp, Justine, o psihiatră din echipa lui Morgan, împreună cu un hispanic ajung la Guadalajara, în Mexic unde ar fi fost văzuţi soţii Harlow, beţi pulbere. Cei doi o caută pe bloggeriţa care anunţase acest lucru şi o găsesc ucisă. Cu acest prilej cei doi sunt arestaţi de poliţia, şi este trimisă pe o femeie să o ucidă în puşcărie pe Justine. Are loc o luptă în care Justine o învinge pe agresoare şi la plângerile ei la comandantul Gomez, acesta neagă dar îi eliberează la presiunea unor mahări de la Mexico City, relaţiile lui Morgan. 

Crimele continuă în LA şi un negru, numit Johnson, trimis să comită crimele de Cobb, şeful bandei No Prisoners, este însă împuşcat de o bătrânică.
Morgan află că de fapt această bandă fusese abandonată în Afganistan unde comiseseră o grămadă de crime se implicaseră în traficul de droguri, dar fuseseră şterşi din documentele de la Ministerul apărării (DoD). 

Criminalii cer să le fie transmişi 10 milioane de dolari pe cale electronică. Mo bo experta în IT a lui Private ajutată de o echipă de doamne de la CalTech (Cal Poly cum se spune în roman) pun în semn de recunoaştere pe banii transferaţi. Dar stupoare! Cu ajutorul datelor privind transferul din trezorerie, criminalii descarcă de acolo electronic 160 de milioane de dolari.
Totuşi identificatorul pus de informaticiene, descoperă locul unde se aflau criminalii. FBI, SWAT LA pregătesc asaltul asupra magaziei un e erau ascunşi numai doi din bandă. Ceilalţi trei erau la un restaurant din  apropiere peste care dă din întâmplare Morgan. El îi anihilează pe doi din bandă, dar şeful lor Cobb ameninţă cu nişte grenade că aruncă totul în aer. Reuşeşte să fugă, dar este finalmente ucis de Morgan care îl împuşcă în maşina cu care fugise. 

Între timp, asistenta  soţilor Harlow descoperă într-un server unde se aflau copii ale filmului încă nemontat şi nişte filme pornografice, realizate de soţii Harlow, cu bona Adelita Gomez, cu care fuseseră în Vietnam cu copii adoptaţi ai cuplului. Justin face legătura cu numele comandantului poliţiei din Guadalajara. Răpirea fusese aranjată de Gomez cu ajutorul unui cartel de droguri, drept pedeapsă pentru ororile comise asupra Adelitei. Echipa lui Morgan capturează pe Gomez şi încă un şef de poliţiei şi-i ameninţă că dau totul la iveală dacă soţii Harlow nu sunt eliberaţi. Ei sunt recuperaţi dintr-un cimitir, mutilaţi pe faţă de traficanţi drept pedeapsă pentru porcăriile comise împotriva Adelitei. 

De fapt Morgan descoperise şi mari escrocherii în finanţele  firmei Harlow şi a unei fundaţii umanitare din care ei îşi finanţau filmele. Morgan obligă pe partenerii firmei să verse 60% din veniturile viitorului filme la această fundaţie  şi de abia după aceea vor folosi banii primiţi pentru eliberarea cuplului Harlow în scopuri umanitare.

S-a făcut dreptate şi amatorii vor citi un nou episod din aventurile Private!
De fapt sunt multe romane ale lui Patterson adaptate pentru micul şi marele ecran. 

Apropo de aceste romane, ele sunt rodul cursurilor de creative writing, la modă în lumea anglo-saxonă.


Cred că şi eu prin acest blog exersez un fel de scriere creativă! Hahahaha……

vineri, 6 octombrie 2017

Fonda şi Redford


Am cedat insistenţelor lui Iulian şi m-am uitat şi eu la filmul Our Souls at Night. Este un film pe care-l ncadrez la melodramă, sau acum este în categoria film romantic. Este un film despre bătrâneţe. Şi n rolurile principale sunt Jane Fonda şi Robert Redford, doi actori care au îmbătrânit frumos. 
Filmul este despre doi vârstnici singuri, nu poţi spune bătrâni, pentru că sunt activi;i n-au semnele bătrâneţii. 
Fonda şi Redford sunt vecini, partenerii lor de viaţă s-au stins, ei soţul, lui soţia. Şi într-o seară la Redford vine Fonda şi îi propune să vină la ea, să doarmă împreună, fără alte obligaţii. 
Redford acceptă şi încep acest trai în comun nocturn care este remarcat de prietenii de cafenea, între ei fiind şi Bruce Dern, şi el de aceeaşi vârstă, dar cu adevărat bătrân. Îmi amintesc că şi el a fost partenerul lui Jane Fonda în Cai se împuşcă şi Întoarcerea acasă

Legătura se consolidează şi cei doi hotărăsc să plece în călătorie la un  hotel de lux în Denver şi acolo inevitabilul se întâmplă şi devin un cuplu amoros. 
Se întâlnesc şi cu fiica lui Redford, care este artistă şi se hotărăşte să facă un lung sejur prin Europa ca să-şi consolideze vocaţia artistică. 

Fiul lui Jane, are probleme, soţia l-a părăsit şi-şi roagă mama să aibă grijă de nepotul de vreo 7 ani. Redford începe să joace rolul de bunic, dar relaţia mamei cu partenerul ei stârneşte gelozia fiului care îi cere mamei să se mute le el ca să aibă grijă de nepot. 
În final Redford se decide şi se apucă de pasiunea tinereţii pictura.
Îi trimite lui Jane trenul electric pe care îl construise în copilăria fiicei pentru a-i bucura nepotul şi un I-Phone cu care să se converseze cu Fonda. Un film frumos!

Ei bine, plăcere de ai revedea pe actorii ăştia magnifici m-a făcut să revăd un film din tinereţe al acestui cuplu.  Şi am ales nu Desculţ în parc, ci un film de acum 50 de ani, The Chase - Hăituiala.
Cred că filmul este o capodoperă, iar în comentariile de pe IMDB se spune că a fost subapreciat.
Îmi reamintesc că l-am văzut la Patria şi atunci m-a marcat foarte tare.

Filmul îi aparţine marelui Arthur Penn şi este de fapt un pamflet la adresa Americii post Kennedy. Suntem în 1966 în Texas şi de aici şi legăturile. Mi-am reamintit cu nostalgie de automobilele epocii, nişte cutii lungi cu portbagaje supradimensionate, de bărbaţii care poartă încă pălărie, nu cea interbelică de fetru moale, ci mai rigide şi mai mici. 

Suntem în Texasul bogat al petroliştilor plini de bani, într-un orăşel de câmpie, nu departe de Mexic. Însă paradoxal, încă nu este peste tot asfaltat, mai sunt drumuri prăfoase. 

De fapt totul se învârte în jurul lui Val Rogers (E. G. Marshall), petrolist de mare calibru. Fiul său, Jake (James Fox) căsătorit cu o femeie frumoasă este iremediabil îndrăgostit de Anna Reeves (Jane Fonda) soţia lui Bubber (Robert Redford). Cei doi bărbaţi au fost buni prieteni în adolescenţă. Bubber însă intră la şcoala de corecţie pe nedrept acuzat că a furat 50 de dolari, de fapt luaţi de colegul lui  de şcoală Edwin Stewart (Robert Duvall), ambii angajaţi la un magazin.
Viaţa lui Bubber devine complicată în continuare şi ajunge în puşcărie şi evadează. În loc să ajungă în Mexic Bubber nimereşte înapoi în orăşelul natal. Şi se declanşează nebunia. Este Texasul din anii 60, cu rasişti violenţi, cu pistolul la brâu, gata să linşeze pe negri.  
Liniştea oraşului este păzită de şeriful interpretat de Marlon Brando, care fură prim planul tuturor acestor mari artişti prezenţi în film. 

E sâmbătă seara în oraş sunt petreceri, ale bogătaşilor strânşi la ziua de naştere a lui Rogers. Apoi petrecerea amploaiaţilor cu cupluri în plină destrămare, a început revoluţia sexuală. şi petrecerea cea mai zgomotoasă este a adolescenţilor, e vremea marelui Elvis The King Presley. 

Ştirea că Bubber se află ascuns undeva în oraş declanşează o nebunie generală. Şeriful, pe care Rogers îl apreciază şi la invitat la petrecerea bogătaşilor îl închide pe negrul, proprietar al unui cimitir de maşini unde se ascunde Bubber, ca să-l protejeze de rasiştii cheflii puşi pe rele. Aceştia îl capturează pe şerif şi-l bat cu sălbăticie. 

Petrecerea se mută la cimitirul de maşini unde nebunia se accentuează. Bubber se întâlneşte acolo cu Anna şi Jake, veniţi să-l ajute să plece de acolo. Tatăl, Val Rogers îi promite lui Bubber că-l ajută, dar toţi cheflii demenţi ai oraşului încep să arunce cu chestii incendiare în cimitir ca să-l facă pe Bubber să iasă de acolo. În haosul general Jake este prins sub nişte rable şi rănit grav. Bubber este surprins de rasişti, dar este salvat de şerif, care cu această ocazie îl bate rău pe unul din rasişti. Îi pune în maşină să-l ducă la puşcărie. Pe treptele locuinţei şerifului este strâns tot oraşul şi se repetă scena cu Jack Ruby care-l împuşcă pe Oswald, criminalul prezumtiv al lui J.F.K. şi Bubber este ucis şi el.
Şeriful repetă scena de furie şi aproape îl omoară în bătaie pe criminal, înainte de a-l închide.

Totul se termină cu scena plecării lui Marlon Brando departe de aceste locuri împreună cu soţia - frumoasa Angie Dickinson.

Un film dur, o capodoperă.

Iar blondul Redford şi blonda Fonda erau cu 50 de ani mai tineri. Cum trece timpul!