joi, 18 aprilie 2013

Pian la patru mâini


Astă seară am avut un mare privilegiu, am audiat recitalul cu care a onorat Piteştiul marele pianist Valentin Gheorghiu ,alături de soţia sa doamna Roxana Gheorghiu!

Am avut parte de un regal muzical.
Cei doi parteneri au început cu piesă de Franz Schubert, Fantezia pentru pian  la 4 mâini în fa minor, D. 940.
A urmat Rondo în re major, D. 608, tot de Franz Schubert.
După romanticul german Schubert a urmat un grupaj de 4 Dansuri slave de Antonin Dvorak. 
Cuplul Gheorghiu ne-a bucurat cu bijuteria muzicală a lui Maurice Ravel, Ma mere l'oye (mama mea gâsca) formată din cinci piese pentru copii 
I Pavana Frumoasei din pădurea adormită
II Tom Degeţelul
III Urâţica, împărătesa pagodelor 
IV Conversaţia dintre Frumoasă şi Bestia
V Grădina fermecată.
În final Roxana şi Valentin Gheorghiu ne-au oferit interpretarea pianistică la patru mâini a Rapsodiei Române în la major op.11, nr.1 de George Enescu. 
De câte ori ascult Rapsodia Română simt un fior şi o cred că mai există nădejde pentru noi românii. Primele acorduri ale pianului îmi aduceau aminte de vocea spicheriţei Ioana Măgură Bernard care ne spunea cum 23 ani, încă: "Aici e Radio Europa Liberă" şi asta îmi dădea speranţă! 
Directorul Filarmonicii ne-a îndemnat pe noi spectatorii, după ce l-am aplaudat pe Valentin Gheorghiu pentru aniversarea frumoasei vârste de 85 de ani să-i cântăm Mulţi Ani Trăiască! Drept mulţumire Valentin Gheorghiu ne-a oferit un pasaj beethovenian.
Pe mine mă leagă de acest mare artist seria de spectacole pe care le-am urmărit la Ateneu prilejuite de 25 de ani de la debutul ca solist al Filarmonicii George Enescu, care aveau loc în vara lui 1975. Eram şi eu şi maestrul Gheorghiu un pic mai tineri.

Maestrul Valentin Gheorghiu, doamna Roxana Gheorghiu şi bloggerul Joe

2 comentarii:



  1. Aveți un aparat foto performant! mă simt ca o școlăriță care și-a scris tema pe maculator..

    http://incertitudini2008.blogspot.ro/2013/04/clapele-pianului.html

    RăspundețiȘtergere
  2. Daaaa, draga Joe, asa e, cand simtim partea frumoasa a vietii ne revine speranta. Si da asa este, trebuie sa ne pastram speranta. Problema apare atunci cand revenim cu picioarele pe pamant! Dar asa e, trebuie sa ne bucuram de OAMENII FRUMOSI din tara asta. Insa stau sa ma intreb...ei cu ce sperante traiesc? Sunt ei macar multumiti pentru ca ofera atata frumusete si chiar picaturi de fericire? Sa speram ca da!

    RăspundețiȘtergere