Cărţi poliţiste

După cum  observ postarea privindu-l pe Pacepa a stârnit multe comentarii. Obiectul opiniilor mele era cameleonismul unui Tismăneanu, care vrea să facă dintr-un "securist care a defectat în lumea liberă" un mare patriot.

Subiectul a stârnit varii comentarii, pentru care mulţumesc la prieteni. Eu nu am o părere bună despre  securişti, fie că erau spioni, visau ei să ajungă un fel de James Bond, fie ăştia de la intern care poate erau mai sceleraţi, nu erau patrioţi pentru că apărau pe Ceauşescu, nu România şi pe români. Doresc un singur exemplu de securist patriot! Pacepa nu a fost în niciun caz, ci un pragmatic care a simţit mai devreme că Ceauşescu o să se ducă în mama lui!

Dar pentru că a venit vara uite am citit câteva romane poliţiste. Chiar dacă Niki Manolescu spune că romanele, cărţile adevărate sunt cărţi greu de citit, nu ca astea poliţiste cu o tramă şi mijloace simple sau modeste!

Hai să  mai citim şi literatură de asta!

Falsificatorii realului de Antoine Bello

Acest roman cu spioni mai bine zis decât poliţist este extrem de interesant ca idee. Autorul lui este francez crescut prin Statele Unite.

Ideea romanului este că ar exista o organizaţie foarte obscură care angajează agenţi care să construiască cazuri care falsifică realitatea. Eroul romanului este un islandez Sliv Darthunguver, care intră în această agenţie şi ia un premiu pentru un dosar în care boşimanii ar fi victima guvernului botswanez pentru că locul unde stau în deşertul Kalahari este o zonă diamantiferă şi ar vrea să-i alunge şi să-i extermine. Organizaţia pare a lupta pentru cauze juste. Sunt cazuri de deformare cum ar fi fost cu căţeluşa Laika din satelit primul animal care să facă un zbor orbital, sau cazul cu victimele de la Timişoara, romanul are loc în anii 90. Nu prea este clar care sunt scopurile acestei organizaţii, la un moment dat pare că pentru a face lucrurile,reale nu se ezită să se comită crime.

Romanul nu este de tipul palpitant, au loc tot felul de evenimente care nu te lămuresc ce-i cu această Corporaţie de Falsificare a Realului (CFR). Aşa că nu rămâne decât să citiţi romanul!

Cercul Matarese de Robert Ludlum

Am reluat lectura unui din cei mai prolifici şi citiţi autori de romane de spionaj. Pe la sfârşitul anilor 80 făceam rost de aceste romane printr-o sursă care ieşea afară. Le citeam cu sufletul la gură pentru că şi termenul de înapoiere era foarte strict!

Robert Ludlum este celebru pentru ciclul de filme Bourne cu Matt Damon. Dacă în romanul lui Ludlum Bourne era un agent pe urmele lui Carlos prin anii 70-80, personajul lui Matt Damon este un agent CIA scăpat de sub control dar care se luptă cu alte probleme, trădări din interiorul  CIA!

Titlurile romanelor lui Ludlum sunt celebre de asemenea, sunt substantivele Ludlum. Deci titlul are un substantiv la care se adaugă alt substantiv care este un nume de persoană cu sens de atribut.

Şi romanul Cercul Matarese este un roman al deceniului 8  când exista SAVAKul iranian şi era încă la putere şahul.

Romanul Cercul Matarese este un roman de tipul James Bond, cu spioni. Aici se confruntă doi superagenţi un kaghebist Taleniekov şi un american Scofield, care sunt declaraţi trădători şi trebuie eliminaţi din cauza manevrelor obscure ale Cercului Matarese, un conclav organizat în 1911 de un corsican contele Guillame Matarese care doreşte destabilizarea lumii şi stăpânirea ei.

De fapt toate romanele lui Ludlum introduc o destabilizare de guvern, de agenţii secrete care să creeze haos.

Ce este foarte interesant pentru Occidentul acelor ani este faptul  că apăruseră tot felul de organizaţii teroriste: Brigăzile roşii în Italia, Baader Meinhof în Germania de Vest, IRA în Irlanda de Nord şi partidele comuniste care puteau oricând destabiliza aceste ţări. Se pare că finanţările acestora se făceau şi cu banii KGB. 

Dar iată că aceşti factori nu au destabilizat Occidentul, ci dimpotrivă, s-a prăbuşit comunismul!

Ce m-a amuzat este că kaghebistul fugar Taleniekov poate intra şi ieşi când vrea el din URSS, cam poveste prostească, chiar dacă ăsta era un securist versat!
Şi niciun securist care-l ştiu nu prea seamănă cu ăştia, poate doar Caraman care a reuşit să infiltreze NATO!

În rest se citeşte cu plăcere!