Ilie Năstase

Am urmărit cu nemăsurată plăcere o emisiune dedicată lui Ilie Năstase, realizată de Daniela Zeca Buzura. Împreună cu Năstase era prezent şi comentatorul lui cel mai avizat, Cristian Ţopescu. 

Doamna Zeca Buzura a rememorat momentele importante ale vieţii lui sportive şi nu numai.

Amintirea mea cea mai pregnantă cu Năstase a fost când, cândva pe la sfârşitul anilor '60, vara, eram în vacanţă la Sibiu şi am văzut într-un ziar că Năstase este într-un mare turneu şi tocmai câştigase un meci care să-l ducă într-o fază superioară. Cum informaţiile atunci erau pe sponci n-am ştiut ce s-a mai întâmplat cu Năstase, dar am visat că a câştigat meciul următor. Ulterior am aflat că Năstase câştigase finala turneului la care am visat eu! 

Alte meciuri extraordinare ale lui Năstase pe care le-am urmărit au fost cele din Turneul Campionilor de la Paris, când era 2-0 pentru Richey şi 5-0 în ultimul set, şi Richey avea minge de meci. Năstase a câştigat acel meci şi Richey şi-a mâncat mustaţa de necaz! 
Iar apoi a urmat fenomenalul meci cu Stan Smith cu care a câştigat turneul de la Paris din 1971, sau cel pierdut în finala de la Wimbledon din 1972 cu acelaşi Stan Smith. 

Când în 1972 a câştigat finala de la Forest Hills cu Arthur Ashe, profesorul meu de matematică Ion Grigore ne-a spus, abia acum după acest meci a înţeles ce înseamnă  instantaneu, cum ajungea Năstase la mingi imposibile!

Revenind la emisiunea urmărită întâmplător pe TVR2, cel mai important lucru erau secvenţele de acum exact 40 de ani cu cei doi tineri Năstase şi Ţiriac şi instantaneu mi-a fulgerat în minte cum  eram şi noi tineri de douăzeci şi ceva de ani! 

Eu deveneam inginer exact în 1972 şi în poza de pe diploma de inginer aveam plete la fel ca ale lui Năstase!!!!