Dileme de cititor

Da! Sunt un cititor cu dileme.

Pe vremea tinereţii mele studenţeşti lucrurile erau mai clare, cel puţin în privinţa romancierilor.

Se pare că şi la poezie era fel.

Romancierii de prim plan erau de departe Marin Preda şi Nicolae Breban.

Preda se impusese cu Moromeţii şi a rămas cea mai puternică voce romanescă postbelică.

A scris după 1970 romane istorice, dar de istorie recentă, cu un succes colosal, ca să încununeze opera sa cu Cel mai iubit dintre pământeni, supranumit şi Era ticăloşilor!

Alt romancier de succes era abisalul Breban, cu: Francisca, În absenţa stăpânilor, Animale bolnave şi după escapada occidentală Îngerul de ghips, Bunavestire şi Don Juan. La Drumul al zid m-am oprit, devenise ilizibil!

Romane de mare succes mai scriau şi D.R Popescu cu F, Fănuş Neagu cu Îngerul a strigat şi Frumoşii nebuni ai marilor oraşe, Ştefan Bănulescu cu Cartea Milionarului, sau Gabriela Adameşteanu cu Dimineaţa pierdută.

De un mare succes s-au bucurat romanele de actualitate ale lui Augustin Buzura, cu o privire necruţătoare privind realitatea comunistă a României contemporane.

Un succes fulgerător în deceniul 7-8 l-a avut Petru Popescu, demn urmaş al lui Camil Petrescu, cu Prins, Dulce ca mierea e glonţul patriei, romane citadine inspirate din problematica generaţiei din care fac parte. A plecat în America şi acum revine dar mai dificil!

Ce s-a întâmplat după 1990?

Păi am citit din literatura română mai ales memorii, jurnale.

Cine mai scrie romane?

Este într-adevăr o inflaţie de romane, însă la mine acţionează un spirit conservator. 
Nu am încredere nici măcar în prezentările critice din România literară şi Dilemateca, cât a existat!

Prietenul meu de la New York Valeriu mă tot întreabă cine sunt prozatorii importanţi de azi. 

Eu am citit doar două romane româneşti, Provizorat al Gabrielei Adameşteanu şi Cartea Şoaptelor a lui Varujan Vosganian. Ambele se referă la trecut, Adameşteanu despre tribulaţiile unei tinere romanciere prin deceniul 7-8, iar Vosganian despre epopeea armenilor din România după ce au scăpat de genocidul din Imperiul Otoman până în vremea comunismului.

Cine sunt scriitorii români de succes?

Mircea Cărtărescu a devenit prozator şi a făcut succes nebun cu culegerea de schiţe De ce iubim femeile, i-am citit şi nuvelele şi Jurnalul, nu i-am citit romanul trilogie, dar după cum sunt nuvele din Nostalgia, n-aş rezista să citesc şi Orbitor.

Horia Roman Patapievici este un eseist de mare succes, interesant, cu idei originale, dar urmând şi drumuri bătute ale ideologiei despre români. După nişte pagini din reviste ar putea deveni un mare romancier din spiţa analitic abisală a lui Breban.

Andrei Pleşu a scris cărţi de teologie, precum Parabolele lui Iisus şi culegeri de opinii despre actualitate de  prin reviste şi periodice. Aici este burta moale a lui Pleşu, moralismul lui Pleşu nu se conformează cu atitudinile sale publice, discutabile, amorale uneori şi criticabile. Altfel este un autor interesant şi cu succes public.

Cel care scrie cel mai bine este Gabriel Liiceanu, literatura sa este primordial confesivă. Nu este romancier, cărţile sale se înscriu în genul jurnalului, a memoriilor.

Au apărut şi romancierii noi ai realităţii de început de secol XXI. Ei practică, se pare o literatură a mizerabilismului, a marginalităţii, drogaţi, cu sexualitate problematică şi morbidă. După cât văd şi criticii congeneri nu sunt prea mulţumiţi.

Cartea anului trecut, premiată de România Literară este un eseu, Amazoanele de Adriana Babeţi! Ioc la roman!

Mai este de aşteptat pentru romancierul, sau romancierii anilor 2010-2020!