marți, 18 martie 2014

Omul providenţial

Văd că unii mă ironizează că scriu prea mult! 
Deh, am defectul ăsta, mai o cratimă lipsă, mai un dezacord, dar ăsta este pentru mine un jurnal on-line şi modul meu de exprimare.
Aşa că sunt liber să scriu, că să mă simt bine, şi sper că interesează pe unii, chiar dacă mă pun la punct, chiar atunci când nu au obiecţii la ortografie, dar mă acuză că n-am stil, că oi fi greoi, încâlcit, etc.

Citesc cartea ultimă a lui Liiceanu, Dragul meu turnător, dar nu despre ea am să scriu! Doar atunci când o voi termina, am să scriu despre ea.

Gabriel Liiceanu a întâlnit în tinereţea lui, în vremea studenţiei lui, un om providenţial!
L-a cunoscut pe Imre Toth când acesta preda Istoria matematicii şi a ştiinţelor.
Acest om poate fi şi un model al jidovului rătăcitor!
Evreu ungur din Ardeal, Satu Mare, comunist, bătut şi torturat de hortişti, profesor la Universitatea Bolyai, nu la Babeş Bolyai, cum scrie Liiceanu. La sfârşitul anilor 40 cele două universităţi clujene erau separate! 
A învăţat româneşte citind Contemporanul. Şi a fost profesor la Filosofia Universităţii Bucureşti.
Imre Toth a părăsit România unde era însurat cu fiica celebrei Zizi Lambrino, amantă şi soţie morganatică a prinţului Carol al II-lea. De la ea ni se trage şi actualul Prens Paul, care nu ştie bine româneşte, dar vrea să fie moştenitor regal!
Se stabileşte în Germania, se însoară cu o nemţoaică care-i dăruieşte două fete. 
Astea ar fi amănunte biografice. Datorită intervenţiei lui Toth, Gabriel Liiceanu primeşte o bursă DAAD ca să studieze o juma’ de an la Aachen. Acolo întâlneşte alt providenţial pe profesorul braşovean Walter Biemel. Învaţă şi se perfecţionează în germană. 
Cât despre Toth, se mută în Franţa, se stabileşte la Paris, iar la 63 de ani decide că s-a născut în....Italia. 
Toth scrie eseuri pe care ulterior Liiceanu le-a publicat.
Datorită intervenţiei omului providenţial Toth Gabriel Liiceanu se va înscrie pentru o bursă  Humboldt.
Dacă nu ar fi existat Imre Toth, acest om providenţial nu ştiu dacă ar fi azi Liiceanu un intelectual împlinit.
Un  astfel de înger păzitor îţi poate schimba viaţa!

Cât îl pot invidia pe Liiceanu că a avut noroc de astfel de oameni providenţiali!

3 comentarii:

  1. Si daca ajungea contabil tot intellectual se numea. Cred ca te referi la "om de cultura" sau mai degraba "cult". Poate.
    M

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. desi faimosul articol cu dimineata imi placerea te poate pune pe ganduri asupra termenilor....

      Ștergere
  2. Nu mai folosi sofisme. Nu cantitatea scrisului era problema. Iar despre Liiceanu, se poate spune ca norocul si-l face omul cu mana lui. Numai oamenii mici au nevoie de oameni providentiali.
    Numai bine, L.

    RăspundețiȘtergere