vineri, 23 mai 2014

Originile totalitarismului de Hannah Arendt

Cartea am luat-o de la Biblioteca Judeţeană, cam de mai mult de 6 luni, după câte văd!
Este prima ediţie publicată la Humanitas în 1994. Aşa că este hărtănită bine, după folosirea timp de 20 de ani. Am încercat şi eu s-o mai lipesc cu scotch.
Am împrumutat-o ca revanşă la faptul că a apărut recent o ediţie nouă a cărţii şi nu mi-o pot permite.
M-a deranjat mult că sunt multe sublinieri, unii au citit-o pentru ceva examene, la Ştiinţe Politice probabil. Dar este şi o secţiune foarte rău tipărită cu pagini albe, care m-a enervat foarte tare!

Poza cărţii nu mai este cea pe care am citit-o, ci o ediţie mai recentă.

Are un volum impresionant, 671 de pagini.
Mi-a făcut impresia că nu este prea bine tradusă pentru că sună greoi!

Este împărţită în trei părţi.

Prima parte este dedicată Antisemitismului. Antisemitismul are deosebiri între estul şi vestul Europei. În vest marii financiari evrei au împrumutat statele până în secolul XIX, după care relevanţa lor scade. În acest context, Franţa cele de-a Treia Republici este răvăşită de procesul Dreyfus. Ecourile acestui proces se resimt şi azi. Conservatorii reacţionari rămân în continuare anti-dreyfusarzi, cu toate că procesul s-a revizuit prin mărturia lui Eszterhazy, cel care făcea spionaj în favoare Germaniei.
Se vorbeşte mai puţin şi de antisemitismul est european, cu pogromuri şi concurenţa la stabilirea burgheziilor naţionale din zonă.

A doua parte este dedicată Imperialismului. Mie mi-a sunat foarte rău, cu amintirile de la îndoctrinare şi celebra formulă a lui Lenin,Imperialismul cel mai înalt stadiu de dezvoltare al capitalismului.
Arendt se ocupă de doctrina lui Cecil Rhodes, colonizatorul şi imperialistul englez al Africii sudice, care include  Africa de Sud, Zambia, Zimbabwe, Botswana. Se discută şi de imperialismul continental generat de pangermanismul Germaniei şi panslavismul Rusiei.

A treia parte se ocupă de Totalitarism. Şi Hananh Arendt se ocupă de cele două mari totalitarisme ale secolului XX, nazismul german al lui Hitler şi cel bolşevic din Uniunea Sovietică din Rusia.
Autoarea le găseşte asemănări de principiu  şi discută despre victimele acestora, fără ca să se mai strâmbe din nas privind echivalarea acestor regimuri, cum s-a întâmplat după 1989.
Probabil că  aceste reacţii sunt determinate de anumite cercuri intelectuale, unele de extracţie evreiască, care au fost anterior vehement sprijinitoare ale bolşevismului şi nu mai vor acum să recunoască aceste lucruri.
În 1948 Hannah Arendt nu trăia aceste dileme şi discută pe larg despre nazismul hitlerist şi bolşevismul stalinist stabilindu-le apropierile doctrinare, de acţiune socială şi politică.

Cel mai interesant capitol este ultimul din această parte dedicat Revoluţiei din1956 din Ungaria, elaborată ulterior.
Se numeşte Epilog. Reflecţii despre revoluţia ungară.
Ce este extrem de interesant în această desfăşurare dramatică din toamna lui 1956 este faptul că totul a semănat cu o explozie. Nu a ţinut decât 3 săptămâni, pornind de la o demonstraţie studenţească transformată într-o imensă revoltă populară, miliţia şi armata dizolvându-se rapid şi trecând de parte poporului.  
Armata roşie a înăbuşit în sânge revoluţia ungară, denumind-o contrarevoluţie!
Sunt câteva reflecţii aici care merită amintite.

" Nu numai că mituirile nu au avut efect, dar aici se adaugă şi faptul că, până atunci, ascensiunea ideologiilor şi mişcărilor totalitare atrăsese constant intelighenţia, iar experienţele arătaseră că nimeni nu putea fi mai uşor înşelat şi intimidat prin frică să se supună  nonsensului decât învăţaţii, scriitorii, artiştii."
Câtă dreptate are Hannah Arendt şi nimic nou nu-i sub soare, uite că şi în democraţie, intelectualii pot agrea idei extremiste şi contrare libertăţii!

Alt lucru interesant este şi despre formarea consiliilor revoluţionare şi muncitoreşti care sunt în opinia autoarei cele mai autentice forţe de organizare democratică, reflectând voinţa maselor. Fenomenul a fost similar şi la Revoluţia din 1848, Comuna din Paris, Revoluţia rusă din 1905 şi cea din 1917. Tocmai de aceea Lenin a emasculat puterea lor, a sovietelor, înlocuindu-le  cu  dictatura de partid secret şi folosind CEKA ca armă de represiune. În comparaţie cu apariţia partidelor, unde cei aleşi sunt propuşi de acestea! Aşa au părut FSN-urile post decembriste în primăm fază! Ce a urmat ştim cu toţii!


Este o carte grea, dificilă dar şi interesantă!






6 comentarii:

  1. Citez din Joe:

    Câtă dreptate are Hannah Arendt şi nimic nou nu-i sub soare, uite că şi în democraţie, intelectualii pot agrea idei extremiste şi contrare libertăţii!

    Presupunind ca ai aici comentatori din categoria asta, care te-au cam contrat in ultima vreme, as vrea sa stiu daca e vreo legatura, aluzie, la bolsevicii cu care te lupti asa de neinfricat. Daca da, atunci mai treci pe la piata, poate a aparut si salata verde bio, de Mioveni, sa ne dai o poza , ea cu tine, un selfie bio ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt curios aca acum vei mai citi Dilema Veche si vei mai semna pentru Patapievici & Co M

    RăspundețiȘtergere
  3. Citeste, tot aparute la Humanitas, Istoria ilustrata a fascismului, Istoria ilustrata a nazismului si Istoria ilustrata a comunismului. Sunt foarte usor de citit si veti ajunge la concluzia pe care toata lumea civilizata o stie: TOATE DICTATURILE MODERNE ISI AU ORIGINILE IN DOCTRINE DE STANGA!

    RăspundețiȘtergere
  4. Care idei extremiste si contrare libertatii? Si care intelectuali? Banuiesc ca nu va referiti la ideile legionaroide expuse cu regularitate de un anumit intelectual chiar pe blogul dvs.. Asa ca va rog explicati la ce si la cine va referiti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că cel la care vă referiţi se recomandă cu nume şi prenume.
      Dumneavoastră vă daţi anonim, puteţi să postaţi cu numele d-voastră, ca să fiţi de luat în seamă, nu să staţi sub semnul anonimatului, sau măcar la sfârşitul postării să vă devoalaţi numele.
      Dar chiar dacă sunteţi atât de marţial, imperativ şi provocator am să vă dau referinţa cărţii lui Lucian Boia:
      http://www.humanitas.ro/humanitas/capcanele-istoriei
      Şi nume, chiar cu care ne lăudăm şi suntem mândri:
      Noica, Eliade, Cioran!!!!
      Ei prin anii 30 cam ce fel de idei vehiculau?
      Aveau vreo legătură cu umanismul şi democraţia liberală?
      Înainte de a vă inflama pregetaţi şi cugetaţi!
      Iar dintre cei cu care ne mândrim azi sunt Horia Roman Patapievici, citiţi Politice şi articolele din Evenimentul Zilei (el le citeam ca pe predicile lui Luther!) şi analizaţi, iar pe Mircea Mihăieş îl găsiţi la Academie în colecţia Romaniei Literare! Asta nu le scade meritele de la ICR!
      Puteţi să-i cautaţi în toate textele mele!
      Sunt un democrat şi nu-mi plac mai ales cei care sunt în stare să-şi schimbe ideile funcţie de cine este cu pâinea şi cuţitul! Adică cei care sunt în stare să-l vândă pe Cristos pentru 30 de arginţi!
      La noi inteligenţa nu lipseşte dar caracterul, ba!

      Ștergere
  5. Multumesc pentru explicatii. Cu cei trei mari dintre razboaie a fost clar, dar nu asta ma interesa. Am vrut sa inteleg la cine va referiti dintre cei de azi. Considerati ca Patapievici propaga in general idei extremiste si contrare libertatii (si atunci n-as intelege de ce il citeati ca pe Luther), sau va displace doar fiindca nu l-a atacat pe Basescu? Desi Basescu nu e un intelectual, considerati ca el propaga idei extremiste si contrare libertatii? Puteti da exemple? Pe de alta parte, considerati ca Iliescu a propagat, dupa 89, idei extremiste si contrare libertatii? As vrea sa va inteleg mai bine pozitiile, de aceea intreb. In fine, accept reprosul dvs. ca nu imi dau numele, dar cred nu este de lauda nici "curajul" de a semna incitari la ura si atacuri virulent anti-semite, cum face cel la care ne referim.

    RăspundețiȘtergere