luni, 29 septembrie 2014

Cărţi citite în Spania - Jurnal Inedit 2001-2002 de Monica Lovinescu

Editorii de la Humanitas au recuperat încă doi ani de jurnal ai Monicăi Lovinescu, care în finalul jurnalului din anul 2000 spunea că riscă să scrie un jurnal al bolilor cuplului Monica Lovinescu - Virgil Ierunca.
Adevărul este că după trecerea vârstei de 80 de ani sănătatea celor doi este din ce în ce mai precară. 
Cu ce se ocupă Monica Lovinescu? Cu vanităţile absolut minore ale scriitorilor din patrie. Este vizitată de Bădiliţă, apreciat de doamna Lovinescu, oare ce ar spune acum când acelaşi Bădiliţă este respins de gruparea boierilor minţii? Sau cum ar aprecia prostituarea de azi în faţa lui Traian Băsescu a autorului ei preferat, Gabriel Liiceanu care atunci redebutează cu Uşa interzisă ca scriitor nu doar eseist. Monica Lovinescu se bucură că Liiceanu a scris această carte, citeşte cărţi româneşti, încearcă să-i împace pe diverşi, se depărtează şi mai tare de Goma, care trăieşte şi azi izolat la Paris. 
Se desprinde ceva din cartea Monicăi Lovinescu privind apărarea memoriei şi operei lui Mircea Eliade, faptul că mai tânărul Culianu şi-a cancerizat maestrul şi l-a denigrat, în contextul apariţiei lui Ravelstein a lui Saul Bellow, roman în care Mircea Eliade - Grielescu are parte de un portret sinistru, ca răzbunare pe fosta soţie româncă, Alexandra Bagdasar. Culianu a fost un autor minor, care are o declaraţie absolut iresponsabilă, că nu s-a creat în vremea comunismului nimic valabil în literatura română. Nu dau doi bani pe Culianu, mai ales şi dintr-o relatare în care l-a trata sub orice critică pe un alt român interesat de filosofie şi religie, care dorea să studieze cu Eliade. Tipic românesc, să moară capra vecinului!
Monica Lovinescu detestă Dilema, apreciind 22, dar nu ştie ce au devenit între timp aceste reviste, 22 o revistă de partid şi Traian Băsescu, iar Dilema, între timp Dilema veche, cea mai bună şi echilibrată revistă din România. Cu toate acestea o suspectează de anumite partis-pris-uri pe Gabriela Adameşteanu, percepută cam stângistă. 
Doamna Lovinescu rămâne o conservatoare autentică, mefientă la tentaţii stângiste de recuperare a trecutului comunist mai ales în vest!

Păcat că a dispărut atât de repede, luciditatea ei ar fi frânat derapajele unor intelectuali români tentaţi de distincţii calpe!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu