marți, 2 septembrie 2014

Din nou la Serile Lipatti Ediţia a treia 2014 2 septembrie Ilinca Duimitrescu

Debutul acestei seri a fost infernal! Autocarul era plin ochi, erau oamenii îngrămădiţi pe culoar. Amicul Radu V. a renunţat.
Eu am ajuns cu chiu cu vai acolo şi m-am repezit în viteză spre sala de muzică, mi-am adus un scaun să stau în faţă confortabil.


Seara a debutat cu prezentarea obişnuită a doamnei Saviana Diamandi pe muzică de Lipatti pusă de domnul Ilie Maşala, organizator al acestui festival muzical de la conacul Lipatti de la Fundăţeanca, împreună cu doamna Diamandi.
 
Doamna Saviana Diamandi
Programul marii virtuoze Ilinca Dumitrescu era variat şi complex.
 
Ilinca Dumitrescu
Se începea cu barocul Scarlatti, se trece prin clasici, apoi romantici, ca să se termine cu compozitorii români clasici şi moderni.


Aşa că la început au fost patru exerciţii pentru clavecin - sonate  de Domenico Scarlatti.
A urmat apoi Fantezia în re minor de Mozart.
A urmat apoi bijuteria muzicală Bagatela Fuer Elise de Beethoven.
Şi apoi a urmat Chopin: Două mazurci, Valsul în diez major şi altă bijuterie muzicală Fantaisie Impromptu op.66.
Acesta a fost climaxul recitalului bucata muzicală care m-a impresionat cel mai tare. Execuţia a fost perfectă, ascult chiar acum când scriu această piesă de pe Youtube!

A urmat o nouă piesă de atmosferă romantică Arabeske de Schumann.
Am ascultat şi o piesă foarte frumoasă şi tristă scrisă de Ciprian Porumbescu, Nocturna nr.2 (Souvenir de Nervi).
Porumbescu a deschis seria de piese de români şi a urmat Enescu cu o piese dintr-un registru modern, Melodie şi Carillon din Suita nr 3, op. 18.
Apoi tot un compozitor modern contemporan, Messiaen cu Le merle noire.
În final doamna Dumitrescu ne-a oferit Toccata (Joc Dobrogean) de Paul Constantinescu.
Generoasă, marea pianistă ne-a mai bucurat cu bisuri cu două piese pe teme populare de Paul Constantinescu, ultima pe o temă a unui cântec di Topoloveni!

Chiar dacă a fost prea multă lume şi cam prea mare foiala, seara a fost splendidă.


Am luat covrigul şi paharul de vin Conu' Alecu şi ne-am reîntors la Piteşti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu