Conferinţa lui Cristian Bădiliţă

Am venit azi la Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu din Piteşti să urmăresc expunerea lui Cristian Bădiliţă. Expunerea se referea la cartea sa tocmai apărută la Editura Vremea, Teme, personaje, sărbători creştine şi tradiţionale româneşti. Am înţeles că această carte a fost scrisă la îndemnul doamnei Filofteia Pally directoarea Muzeului Goleştilor.

Cristian Bădiliţă, Filofteia Pally, un nea şi directorul Sachelarie

În prezidiul conferinţei au luat loc chiar doamna Pally, domnul Sachelarie, directorul Bibliotecii, un personaj oficios pe care nu am să-l numesc, că nu-mi face plăcere şi autorul în persoană, Cristian Bădiliţă.

Bădiliţă şi doamna Pally

Cristian Bădiliţă s-a stabilit de ceva timp la Curtea de Argeş şi avem promisiunea să-l mai vedem la Piteşti.

Aş fi venit oricum să-l ascult pe Cristian Bădiliţă din mai multe motive, primul fiind că este un aprig polemist, a reuşit să se certe violent cu Nicolae Manolescu care a spus că Bădiliţă nu mai are ce căuta în paginile României Literare (Bădiliţă m-a întrebat ironic dacă mai apare eu i-am spus că da, şi că sunt printre puţinii cititori pe hârtie al revistei, pe care o citesc de când a apărut, adică din octombrie 1968!). Bădiţă a şters podeaua cu Andrei Pleşu pentru că nu a fost în stare să îndeplinească anumite promisiuni în 199 demnităţile deţinute atunci. Alt motiv este faptul că este un strălucit teolog tânăr, că este un scriitor cu vervă şi poet. Şi astăzi mi-a şi ne-a dovedit că este şi un strălucit conferenţiar.

Conferinţa sa a fost darul nostru de Crăciun, inclusiv cartea, cum s-a exprimat o doamnă.

Până în secolul a IV-lea, până la Conciliul de la Niceea, nu exista pentru creştini Sărbătoarea Naşterii Domnului, ci doar dogma fundamentală, Învierea Domnului nostru Iisus Cristos. 

Bădiliţă ne-a explicat apoi geneza acestei sărbători, argumente din geneză care situau naşterea pe 28 martie în primă instanţă şi apoi cum obiceiurile păgâne au contribuit la fixarea datei de 25 Decembrie, întruparea Domnului a agnosticilor alexandrini, legate de Botezul Domnului de pe 6 ianuarie, Boboteaza ortodoxă, cultul soarelui al împăratului Elagabal, sărbătoarea Sol Invictus al lui Aurelian  şi sărbătoarea Saturnaliilor romane. 

Eu cu autorul

Sala şi eu

Bădiliţă ne-a explicat şi despre tradiţia pomului de Crăciun provenită din medievalitatea alsaciană, unde în faţa catedralelor se jucau misteriile genezei cu Pomul Cunoaşterii al lui Adam tentat cu merele Evei care i-au aruncat în lume şi care fiind verde a trebuit ales bradul. De aici a migrat în spaţiul românesc al Transilvaniei prin saşi. Am avut după conferinţă o polemică cu Jean Dumitraşcu care spunea că tradiţia Pomului de Crăciun a fost adusă  de Regele Carol I. Este posibil ca să fie aşa pentru că Sabina Cantacuzino povesteşte în amintirile sale despre această sărbătoare în amintirile sale după cum ne-a spus Bădiliţă. Dar eu îi explicam că eu includ în spaţiul românesc şi Transilvania şi pe saşi. Mai ales că primul document de limbă română este a lui Neacşu din Câmpulung către Hanăş Begner, burgermeister-ul Braşovului. 

În fine obiceiul lui Moş Crăciun este olandez adus  de emigranţi în America ca Sinta Klaas - Sfântul Nicolae şi mutat de Crăciun de englezii protestanţi şi care nu adorau sfinţii, dar îşi iubeau copii. Tot ritualul cadourilor este făcut într-o poezie a unui distins teolog american la începutul secolului XIX. Veşmântul moşului este creaţia firmei Coca Cola.

 A fost o conferinţă antrenantă interesantă spusă de un tânăr inteligent şi forte plăcut.

Am cumpărat cartea luând bani de la Adrian care era în oraş pe care mi-a scris un autograf şi a acceptat să facem un selfie!

Chiar dacă acum citesc în paralel două cărţi: White Eagle Red Star de Norman Davies pe net în pdf  şi volumul doi al Amintirilor Sabinei Cantacuzino le voi lăsa baltă ca să citesc cartea lui Bădiliţă.