Călin
Vilt mi-a transmis vestea tristă a decesului profesorului Aureliu Leca.
Dumnezeu să-l odihnească şi să-l ierte!
Împărţeam
cu profesorul Leca baştina comună şi eu şi domnia sa eram ploieşteni şi
absolvisem acelaşi liceu, Ion Luca Caragiale.
L-am
întâlnit în anul trei, când ne-a predat cursul Transferul căldurii în
Reactorii Nucleari.
Ne ţinea un curs modern şi aerisit inspirat din stagiul
din SUA unde fusese la bursă înainte de a ne fi profesor. Ne dădea lucrări de
control în timpul anului şi o lucrare de casă cum am făcut şi eu când am predat
la aceeaşi facultate în UPB.
Întâmplător, pentru mine ca cercetător la ITN sau IRNE
sau ICN a fost cursul de bază. Toată viaţa mea profesională am folosit cartea
sa: Procese şi instalaţii termice în centrale nucleare electrice, formulele şi proprietăţile fizice de
acolo le-am folosit tot timpul până la pensionare.
Datorită domniei sale am putut participa
la prima mea conferinţă importantă în 1991 la Strasbourg, la EMRS, şi ca urmare
mi-a apărut primul meu articol în Journal of Nuclear Materials.
Îl apreciam şi-l respectam din vremea
studiilor universitare şi l-am apreciat şi pentru activitatea de la RENEL când
a semnat contractul care a condus la punerea în funcţiune a primei unităţi
CANDU 700 la CNE Cernavoda.
Memoria profesorului meu Aureliu Leca va
rămâne vie!
Datorită domniei sale am putut participa
la prima mea conferinţă importantă în 1991 la Strasbourg, la EMRS, şi ca urmare
mi-a apărut primul meu articol în Journal
of Nuclear Materials.
Îl apreciam şi-l respectam din vremea
studiilor universitare şi l-am apreciat şi pentru activitatea de la RENEL când
a semnat contractul care a condus la punerea în funcţiune a primei unităţi
CANDU 700 la CNE Cernavoda.
Memoria profesorului meu Aureliu Leca va
rămâne vie!