luni, 12 ianuarie 2015

Istoria Literaturii Române pe înţelesul celor care citesc de Nicolae Manolescu

Interesant titlul pentru un compendiu, o rezumare a literaturii române de la început până în prezent. 
Cum literatura noastră m-a interesat demult, citeam cărţile şcolare privind literatura din liceu şi atunci şi dup ce am terminat şcoala am citit cu mare interes această carte exact când mă pregăteam pentru sejurul german, am citit-o şi în avion şi în Germania la amicul Mircea.
Cartea are un stil alert, chiar dacă la unele fraze a trebuit să adăst. Dacă pentru perioada de început şi cea clasică nu sunt multe de spus, doar o scrisoare în româneşte a unui prizonier moldovean în Transilvania trebuie să mă opresc la Eminescu. El a fost subiectul unor contestări a tinerilor scriitor de la la sfârşitul secolului trecut adică de la sfârşitul lui 90. Atacurile nu au clintit totuşi opinia generală că Eminescu rămâne o culme a literaturii noastre, Dl. Manolescu evocând actualitate politică a Glossei.
Mai interesant este cu epoca modernă şi cea contemporană. Apar unii scriitori, alţii sunt ignoraţi sau evocaţi scriind despre alţi scriitori. 
Se observă un subiectivism feroce în evaluarea în sus a unora şi decăderea altora. Este clar că comunismul a impus un anume tip de literatură care acum nu mai rezistă. Recitindu-l anul trecut pe Marin Preda  rămân la părerea că el rămâne cel mai important romancier postbelic, chiar dacă pentru unele liceene contemporane el rămâne un coşmar. Continui să cred că şi Moromeţii volumul II este un mare roman, că autorul este obligat să inventeze o biografie comunistă lui Nicolae Moromete, rămânând tragedia ţăranului întruchipat de tatăl său, care detestat acest regim care i-a furat totul. Citiţi-l şi vă veţi convinge!
Despre Breban până la Drumul la zid eu am o impresie extraordinară, după aceea nu m-a mai interesat, dar şi Breban s-a cam epuizat.
Mă surprinde evocarea unor scriitori  pe criterii cam subiective, dar mă bucur că apar numele noi. Să vedem dacă unii dintre ei confirmă. 

Nicolae Manolescu are tendinţa unor sentinţe definitive, are limbajul oltenesc, acid, mefient şi câteodată resentimentar. Dar carte trebuie citită pentru că reprezintă pe unul din cei mai importanţi critici literari contemporani.

2 comentarii:

  1. J, unele din lucrurile ce plac la tine este convingerea ferma si de nezdruncinat in imposibilitatea de a te insela. Sau mai direct, ca pararile tale sunt coecte iar celelate false. (Toti adversarii nostrii de opinii sunt nebuni - zicea Wilde). Am si eu (si probabil si altii) pareri personale cel putin in domeniu artisctic. Stii, "de gustibus et de coloris non disputandum". Asa ca nu voi intra in contradictie cu tine pe temele mentionate. Dar asi face unele (nu am gasit un termen mai ne-angajant) "erate" asupra unor pozitionari ale tale ce le gasesc oarecum vag neclare logic.
    In primul rand titlul lucrarii, desi recunosc, commercial si factor de atractivitate mercantile il gasesc ieftin si incorrect logic. Nu poti trimite la universalitate (ISTORIA LITERATURII ROMANE) si apoi sa o reduce la o subcultura (pentru cei ce il citesc pe..). Este cumva tampitel si arrogant. Ce ne facem cu cei ce ilitesc pe Calinescu ? In fine egocentrismul messianic al "intelectualului roman" de la Ramnicul Valcii. Asta desi in general il citesc cu placere, dar cu unele pozitionari pe care le vad fortate si numai din necessitate de diferentiere (pentru explicatii a se vedea Michael Porter, Competitive Strategy).
    Acum prima corectare pe care o simt necesara la textul tau este pozitia pe care o ai fata de Eminescu. Daca se bazeaza pe o analiza interna, foarte bine. Dar daca se bazeaza pe "opinia generala", adica ce se invata in cursul primar atunci avem o problema. Eu nu sunt de accord cu afirmatia ta, complet ne-sustenabila ca "opinia generala ramane ca". Marc Aureliu zicea cu ceva timp in urma ca "parerea a 20,000 de oameni nu are nici o valoare daca nici macar unul din ei nu stie despre ce vorbeste". NB: personal, desi l-am citit mult si inca pot recita strofe intregi, il indragesc si celelalte, nu il consider cel mai mare scriitor roman. Asa cum nu il vad pe Grigorescu ca cel mai bun pictor, Stefan Cel Mare cel mai bun Domn etc. de care am invatat asa a fi pana in clasa a 8-a. QED.
    A doua desincronizare o regasesc in text se refera la (stiu, marota ta cu Morometii) la "cititi-l si va veti convinge"; orice ai crede despre cititori tai (in fond ab asino lanam), este cam mult sa ii (ne) acuzi de trecere frauduloasa a Bac-ului. Altfel nu inteleg indemnul. Chiar daca diligentia maximum etiam mediocris ingeni subsidium (sunt in inspiratie latina in seara asta. Tocmai am re-re-re etc vazut Gladiator.)M

    RăspundețiȘtergere
  2. Jo,sunt tare bucuros cand te vad ...pe locul 2,clar....anonimul m-a umplut de respect...dm

    RăspundețiȘtergere