Birdman

De mult nu am mai văzut un film american care să-mi trezească atâtea surprize. Este foarte teatral, foarte Broadway.

Cineaştii de la Hollywood au o fascinaţie pentru Broadway, pentru teatru de acolo.

Eroul filmului este un actor de succes la Hollywood care vrea să pună în scenă o piesă a unui autor american Raymond Carver. Interpretul personajului este Michael Keaton care întrupează perfect personajul, a jucat în două filme Batman, aici el este interpretul lui Birdman, erou echivalent, a cam fost uitat la Hollywood. Piesa lui Carver este o dramă tare de tipul lui Tenesse Wiliams, Edward Albee şi alţi dramaturgi la fel.

Riggan Thomas vrea să se relanseze acum pe Broadway şi foloseşte ocazia acestei piese, îl impune în distribuţie pe alt actor de mare forţă, pe Mike (Edward Norton), cu care intră inevitabil în conflict pentru că are impresia că îi ia faţa. Toţi actorii vor să fie cât mai realişti, mai mult decât realişti, hiperrealişti, Keaton aproape se sinucide folosind un pistol adevărat la premieră.

În acelaşi timp alter ego-ul îl întărâtă spunându-i ce forţe supranaturale posedă. Interpretarea este fără cusur, la fel de expresive sunt şi personajele feminine, fiica lui Riggan (Emma Stone), partenera de scenă Emily (Naomi Watts).

Filmul este o bijuterie de interpretare, măcar pentru asta trebuie văzut!