La isla minima

Am văzut un film spaniolesc extrem de bine făcut şi excelent interpretat.

 Filmul se petrece după sfârşitul dictaturii franchiste în Spania finalului deceniului 70. Este în fond un film despre cum ies ţări ca a noastră din dictaturi. Ne aflăm în Andaluzia, în delta Guadalquivirului.

Acolo s-a petrecut o dispariţie două fete, surori nu mai sunt găsite şi cazul este cercetat de doi poliţişti de la centru, unul tânăr şi un veteran al represiunii franchiste. Spania era pe atunci o ţară săracă, mulţi spanioli se aflau în Germania la muncă, erau probleme cu muncitorii agricoli, azi înlocuiţi de românii căpşunari.

Filmul este în regia lui Alberto Rodriguez.

Este un film poliţist, dar şi realist, arătând cum a ieşit Spania din sărăcia post-franchistă prin aderarea la Piaţa Comună (Uniunea Europeană de azi).

Fetele sunt găsite într-un canal moarte, violate şi torturate. Sărăcia este mare se face contrabandă din plin, tatăl fetelor a furat un pachet de heroină, dar nu contrabandiştii sunt făptuitorii crimelor. Pentru rezolvarea crimelor detectivii sunt ajutaţi de  un braconier din zonă. Detectivii depistează un film foto parţial ars în care fetele apar dezbrăcate. Filmul este dat de detectivul tânăr unui jurnalist în schimbul unor informaţii privind ancheta. Ei află că fetele tinere din zonă erau atrase de un gigolo, Quini şi peşte de ocazie în contact de un individ ciudat care oferea de lucru în staţiunile maritime spaniole. Jurnalistul află că filmul fusese cumpărat de Quini, şi îi cere în schimb detectivului poze de la cadavrele fetelor. El îi spune dea semenea detectivului că îşi aminteşte de colegul său ca unul din poliţia secretă franchistă, care a ucis o tânără la o demonstraţie în 1971.

Cele două surori se pare că fuseseră ademenite de evadarea din acea zonă săracă, dar de fapt sunt folosite pentru distracţia unui mare proprietar din zonă. În final cei doi detectivi sunt pe urmele acestui individ ciudat care oferea locuri de muncă, angajat ca paznic de vânătoare, de fapt un criminal care le tortura. Finalul este urmărire a paznicului de vânătoare pe o ploaie diluviană prin mlaştini cu ajutorul braconierului care ştia locurile.  Paznicul îi răneşte pe rând pe toţi. Îl târăşte pe detectivul cel tânăr ca să-l ucidă, dar detectivul franchist îl omoară cu cuţitul confiscat de la Quini. Cadavrul criminalului dispare în aspiraţia pompelor de la canalul de irigaţie. Ultima victimă a paznicului de vânătoare, tânăra Marina este eliberată din maşina criminalului, iar tânărul detectiv devine erou şi are şansa promovării la Madrid. Finalul este la o discotecă unde tânărul detectiv se revede cu jurnalistul care nu reuşise să detecteze figura celui care se distra cu fetele. Detectivul tânăr îi spune că partenerul lui l-a acoperit de fapt pe cel care împuşcase pe tânăra la protestele din 71, dar jurnalistul îi arată poze în care acesta o împuşcă pe tânăra demonstrantă. 

Filmul este foarte puternic, este într-un fel reproducerea unor evenimente care seamănă cu România care ieşea în urmă cu 20-25 de ani din dictatura comunistă, cu vinovăţii şi colaboraţionisme cu vechiul regim şi cu sărăcia cumplită la ieşirea din comunism.

Privind România de azi putem recunoaşte evoluţia, de la sărăcia şi lipsurile de acum 25 de ani la prosperitatea măcar afişată de azi.

Chiar dacă multe probleme persistă România de azi este la ani lumină de realitatea de acum 25 de ani!

Filmul este neapărat de văzut!