Vlad Dimulescu la Conacul Lipatti

Saviana Diamandi

În această seară de sfârşit de octombrie la Conacul Lipatti de la Fundăţeanca, Leordeni am avut recital de pian. Invitatul serii a fost profesorul de la Conservator Vlad Dimulescu. Dar nu a venit singur ci împreună cu o studentă talentată Andra Mărgineanu.

Andra Mărgineanu

Ca de obicei doamna Diamandi ne-a făcut prezentarea programului. Programul a cuprins muzică a romanticilor din secolul XIX. 

În deschiderea recitalului tânăra Andra Mărgineanu ne-a interpretat Studiu transcendental nr.12 "Chasse Neige" în si bemol de Franz Liszt. Muzica lui Liszt este gravă dificilă în acest studiu.

A urmat Andante spianato şi Marea Poloneză nr.12 de Chopin. Aici muzica în prima parte mi-a amintit de pictura cu sunete a impresioniştilor de la sfârşitul secolului ca apoi să audiem muzica impunătoare a polonezilor apăsaţi de asuprire din cele trei imperii care i-au împărţit. 

Vlad Dimulescu

A urmat apoi Vlad Dimulescu cu muzică de Brahms dedicată pianului.

Prima piesă a fost Şase piese pentru pian op.118, muzică mai romantică decât clasicismul simfoniilor şi Variaţiuni şi fugă pe o temă de Haendel op.24. Aici muzica este când sprinţară, când serioasă şi gravă.

Interpretarea a fost de înaltă clasă şi auditoriul a aplaudat îndelung aşa că ne-a mai oferit un bis tot din Brahms.

Pianul lui Lipatti

Iar finalul spectacolului s-a consumat la propriu la un pahar de vin sec Conu Alecu şi patiserie Vel Pitar ca să ne îndulcească plăcerea pricinuită de muzică. 

Cu maestrul Dimulescu

Atmosfera creată de Serile Lipatti aminteşte foarte bine de vremuri trecute, când oamenii puteau să asculte muzică şi să se bucure apoi de conversaţia la un pahar de vin cu oameni interesanţi în atmosfera aristocratică a conacelor.

Sper ca această frumoasă iniţiativă care dă un panaş vieţii culturale argeşene să continue!

Clasicismul vienez la Filarmonica Piteşti

Ovidiu Bălan şi orchestra

În această seară am ascultat muzică scrisă şi interpretată în premieră la Viena de la sfârşitul secolului XVIII şi începutul secolului XIX.

Cristina Anghelescu şi Ovidiu Bălan

Orchestra condusă de năvalnicul dirijor Ovidiu Bălan a debutat în concertul de joi seara cu Uvertura la opera Nunta lui Figaro de Mozart. Muzica genială şi antrenantă a lui Mozart ne-a pus în atmosfera serii.

A urmat apoi Concertul pentru vioară şi orchestra în re major, op.61 al lui Beethoven. Concertul este de excepţie prin faptul că este singurul scris de Beethoven, el ca şi Mozart au fost mai generoşi cu pianul. Solista a fost doamna Cristina Anghelescu, o prezenţă obişnuită a Filarmonicii noastră. Este o plăcere şi o onoare să avem din noi la Piteşti. A interpretat cu dăruire şi graţie acest concert acompaniată de orchestra Filarmonicii condusă de Ovidiu Bălan şi din chimia între solist şi orchestră a ieşit o mare reuşită. La bis spre surpriza noastră Cristina Anghelescu a fost sprijinită de orchestră pentru a ne interpreta Bach.

În partea a doua a concertului a, audiat Simfonia a 4-a de Brahms. Ovidiu Bălan a condus cu vigoare orchestra pentru a ne oferi această bijuterie care încheie clasicismul vienez. Am recunoscu în prima parte influenţa beethoveniană.

Cu doamna Cristina Anghelescu

A ieşit o seară reuşită pentru melomanii piteşteni.

Youth un film fellinian

De mult nu mai văzusem un film asemănător. Evident că regizorul este un italian Paolo Sorentino. O fi el italian dar actorii sunt toţi de limbă engleză.

Filmul are ca scenă un sanatoriu luxos din Elveţia. Asta mi-a adus aminte şi de Glissando a lui Mircea Daneliuc.

În centru acestui film se află doi bătrâni prieteni şi încuscriţi: un dirijor englez interpretat de Michaele Caine şi un regizor american interpretat de Harvey Kaitel. Fiica dirijorului (Rachel Weisz) este părăsită de fiul regizorului pentru o fufă pop engleză.

Dirijorul este abordat de un emisar care îi propune să dirijeze nişte lucrări de ale sale pentru aniversarea Prinţului Consort Philip al Reginei Elisabeta, dar acesta refuză net. Regizorul  trece printr-o criză de creaţie accentuată şi de revederea cu o fostă mare divă (Jane Fonda) machiată extrem de  fellinian şi face un gest extrem.

Până atunci mai este un tânăr actor star în devenire care vrea să-l joace pe Hitler şi-l vedem în uniformă şi mustaţă provocând stupoare pacienţilor bătrâni şi bogaţi. Mai apare şi Miss Universe adică Mădălina Ghenea, care defilează în faţa privirilor pofticios libidinoase ale dirijorului şi regizorului să se scalde în bazinul termal. Scenele de defilarea ale pacienţilor sanatoriului în halate albe, scene de sex sălbatic între persoane de vârsta a doua spre a treia, peisajul montan superb cu vaci cu tălăngi conduse să clopoţească la indicaţiile dirijorului.

Finalul este la Royal Albert Hall cu orchestra aşteptându-l pe bătrânul dirijor sub privirile anxios speriate ale emisarului şi a detaşatului cuplu regal.

În film ca-n tinereţile mele.

Toamnă cu lebede

Cormoranii

Alţi cormorani

Podul spionilor de Steven Spielberg

Acesta este ultimul film al importantului regizor american Steven Spielberg. De fapt personajul principal este avocatul James Britt Donovan. Acesta a fost implicat în procesul şefilor nazişti de la Nuerenberg. Al a fost desemnat să fie apărătorul spionului sovietic Abel prins de FBI la New York. Acesta reuşeşte să-l salveze pe Abel de la condamnarea la moarte primind doar 30 de ani de detenţie. Abel va urma să fie schimbat cu pilotul american Gary Powers doborât de sovietici când zbura cu un U2 peste URSS.

Povestea lui Powers îmi este foarte cunoscută din ziarele vremii, aveam atunci 11-13 ani! Tot timpul am făcut confuzia cu criza rachetelor din Cuba, de care de fapt nu s-a suflat o vorbă. Mercenarii de la ziarele româneşti comuniste ale vremii prezentau acest lucru ca o mare victorie sovietică cu care au torpilat discuţiile despre dezarmare cu SUA. Că ulterior el a devenit o monedă de schimb cu spionul lor din America, aceleaşi ziare nu au mai suflat o vorbă!

Donovan în colaborare cu CIA au pornit complicate negocieri cu sovieticii în Berlinul de Est şi au făcut schimbul pe podul Glieneke - podul spionilor. În plus a fost eliberat şi un student american Frederic Pryor arestat de est germani.

Scena cheie a filmului este aceea când avocatul Donovan este interpelat de un agent CIA ca să-i dezvăluie discuţiile cu Abel în numele siguranţei naţionale.

Donovan îl întreabă pe agentul Hoffman dacă e de origine germană, ca apoi el să mărturisească că este la origine irlandez atât pe linei maternă cât şi paternă. Ce-i uneşte pe cei doi este că sunt americani şi că ei respectă Constituţia şi legile SUA care face diferenţa şi America cea mai mare democraţie, garantă a libertăţii de oriunde.

La aceste idei am aderat cu entuziasm pentru că sunt conştient că România de azi are norocul să fie garantată de americani împotriva pericolelor externe, în special a celui rusesc!

Viniciu Moroianu la conac

Saviana Diamandi

Săptămâna muzicală piteşteană se termină acum la Conacul Fundăţeanca din Leordeni al lui Dinu Lipatti.

În această seară doamna Saviana Diamandi a invitat pe distinsul pianist Viniciu Moroianu care a venit la conac împreună cu un elev al său, Marian Boldea.

Şi aceşti pianişti au încântat o asistenţă numeroasă.

În debutul serii, ca de obicei doamna Diamandi a prezentat programul muzical al serii.

Marian Boldea

 A urmat tânărul Marian Boldea care ne-a interpretat Suita nr. 2 op.10, cu Sarbanadă, Pavane şi Bourree de George Enescu.

Muzica lui Enescu mi-a amintit de impresionismul muzical francez al lui Saint Saens, Debussy, Ravel.

Interpretarea sa a fost viu aplaudată de auditoriu.

A intrat apoi în salon Viniciu Moroianu şi ne-a oferit un program complex.

Viniciu Moroianu

A început cu titanul Beethoven cu Sonata nr.27 op.90 în mi minor, o piesă care exprimă sentimentele puternice beethoveniene redate şi în simfoniile sale. 

A urmat apoi seria de Nouă mazurci op 25 de Skriabin. Este o muzică ce aminteşte de peisajul tipic din nordul Poloniei cu păduri şi lacuri care trezeşte melancolia şi îndeamnă la visare.

În final Moroianu ne-a interpretat Piese op.76, Intermezzo şi Capriccio de Brahms. Este o muzică creată special pentru saloanele muzicale şi excelent oferită în acest spaţiu boieresc al Conacului Lipatti.

Sala

În final Moroianu a mai oferit un Capriccio de Brahms ca bis.

Şi ca de obicei după spectacol pe veranda conacului au decurs cum altfel discuţiile la un pahar cum altcumva de vin Conu Alecu şi de patiserie fină.

Cu Vinciu Moroianu

După o astfel de muzică trataţia parcă face dichisul Serilor Lipatti.

Clasicismul vienez cu Luiza Borac şi Teo Wolters

Orchestra

Astă seară am avut un program special, un dirijor olandez şi mai ales o pianistă în plină afirmare internaţională, Luiza Borac, care la origine este piteşteancă.

Luiza Borac

În deschiderea concertului orchestra Filarmonicii Piteşti sub conducerea lui Teo Wolters ne-a oferit Uvertura Coriolan de Beethoven. Este o piesă rapidă potrivită temperamentului furtunos al lui Wolters.

După aceea pianista Luiza Borac a luat loc la pian şi împreună cu orchestra filarmonicii a interpretat Concertul pentru pian nr 25 în do major KV 503. Este mai puţin cântat faţă de altă concerte fiind

valorificat de abia în ultima parte a secolului XX. 

Luiza Borac şi Teo Wolters

La un moment dat mi-a sunat foarte cunoscut parcă se cânta Marseilleza! În pauză chiar mi-am exprimat impresia asta la cineva din sală şi mă gândeam că probabil Mozart s-a inspirat din această piesă revoluţionară, în sens politic. Ştiam că Mozart s-a stins în 1791, deci era puţin probabil, poate doar o impresie de a mea.

Culmea că am citit pe wikipedia despre concert şi se scrie că a fost scris în 1786, deci era doar o impresie. Însă m-am uitat mai jos în finalul articolului un romancier, Patrick O'Brien, Letter of Marque din seria Aubrey Maturin un personaj ascultă un violoncelist  ce cânta măsuri din acest concert şi-l întreabă dacă este Marseilleza. Probabil cu Rouget de Lisle s-a inspirat din Mozart! QED!

Cu Teo Wolters

Foarte amabilă cu sala Luiza Borac a oferit două bisuri, celebra Serenadă de Schubert şi Liszt.

În partea a doua a concertului Orchestra Filarmonicii Piteşti condusă de Teo Wolters a interpretat Simfonia a 8-a de Beethoven. Chiar dacă nu este în lista celor mai cunoscute, această simfonie, rapidă şi mai scurtă a fost interpretat năvalnic de instrumentişti şi mai ales de dirijorul Wolters.

Am avut o seară de excepţie!

Toamna în parc

Românii în goană după happy end de Bogumil Luft

Am citit cu mare plăcere această carte scrisă de un prieten al românilor, Bogumil Luft. Acesta este un ziarist polonez, care a devenit diplomat şi a fost ambasador în România şi apoi în Republica Moldova. Este un bun cunoscător al istoriei românilor şi un fin observator al actualităţii politicii româneşti şi basarabene. 

Mai este un motiv pentru Luft, este recăsătorit cu o bucureşteancă cu mamă poloneză!

Cum prima parte a cărţii cuprinde articole despre realităţile la este de Prut şi într-un fel premonitorii privind concurenţa între Vlad Filat şi Vlad Plahotniuc care acum s-a concretizat cu arestarea lui Filat pentru 30 de zile. Este a doua arestare de prim ministru, după Năstase în România acum şi la Chişinău.

Este interesant să aflu opinii despre realităţile româneşti. Polonezii au fost totdeauna foarte apropiaţi de maghiari, au avut regi din familia transilvană Bathory. El expune şi opinia ungurească despre Transilvaniei. El spune că epoca pre-româna se petrece până la începutul secolului al XIX. Ne admiră cum din două mici principate Valahia şi Moldova a apărut România Mare după 1918 când a renăscut şi Polonia modernă. Valoarea României a fost just evaluată doar de generalul Pilsudski care putea, alături de Turcia să fie digul împotriva bolşevismului sovietic.

În rest polonezii ne privesc cam mefient, condescendent şi superior precum aroganţii magnaţi şi şleahtici leşi din Evul Mediu. Acum sunt deranjaţi de cerşetorii ţigani.

Am remarcat că Luft spunea că faţă de Polonia, România părea prosperă prin anii 60-70 şi că Bucureştiul era mai aristocratic de cât umila Varşovie în perioada interbelică. 

Luft să gândeşte recunoscător tratamentul polonezilor la retragerea după înfrângerea nazistă din 1939. 

Acum revenind la realităţile contemporane observă că Polonia este exemplul pentru România. Aflu cu surprindere că Tusk este din minoritatea kauşubiană, de la gurile Vistulei, care sunt un fel de slavo germani.

Luft apreciază foarte mult epopeea greco catolicismului românesc, remarcând că simbolul rezistenţei anti comuniste, Doina Cornea este şi ea greco catolică.

Luft spune că primul happy end s-a petrecut în  1918 când s-a făcut România mare şi se petrece acum când există speranţe spre mai bine.