Românii în goană după happy end de Bogumil Luft

Am citit cu mare plăcere această carte scrisă de un prieten al românilor, Bogumil Luft. Acesta este un ziarist polonez, care a devenit diplomat şi a fost ambasador în România şi apoi în Republica Moldova. Este un bun cunoscător al istoriei românilor şi un fin observator al actualităţii politicii româneşti şi basarabene. 

Mai este un motiv pentru Luft, este recăsătorit cu o bucureşteancă cu mamă poloneză!

Cum prima parte a cărţii cuprinde articole despre realităţile la este de Prut şi într-un fel premonitorii privind concurenţa între Vlad Filat şi Vlad Plahotniuc care acum s-a concretizat cu arestarea lui Filat pentru 30 de zile. Este a doua arestare de prim ministru, după Năstase în România acum şi la Chişinău.

Este interesant să aflu opinii despre realităţile româneşti. Polonezii au fost totdeauna foarte apropiaţi de maghiari, au avut regi din familia transilvană Bathory. El expune şi opinia ungurească despre Transilvaniei. El spune că epoca pre-româna se petrece până la începutul secolului al XIX. Ne admiră cum din două mici principate Valahia şi Moldova a apărut România Mare după 1918 când a renăscut şi Polonia modernă. Valoarea României a fost just evaluată doar de generalul Pilsudski care putea, alături de Turcia să fie digul împotriva bolşevismului sovietic.

În rest polonezii ne privesc cam mefient, condescendent şi superior precum aroganţii magnaţi şi şleahtici leşi din Evul Mediu. Acum sunt deranjaţi de cerşetorii ţigani.

Am remarcat că Luft spunea că faţă de Polonia, România părea prosperă prin anii 60-70 şi că Bucureştiul era mai aristocratic de cât umila Varşovie în perioada interbelică. 

Luft să gândeşte recunoscător tratamentul polonezilor la retragerea după înfrângerea nazistă din 1939. 

Acum revenind la realităţile contemporane observă că Polonia este exemplul pentru România. Aflu cu surprindere că Tusk este din minoritatea kauşubiană, de la gurile Vistulei, care sunt un fel de slavo germani.

Luft apreciază foarte mult epopeea greco catolicismului românesc, remarcând că simbolul rezistenţei anti comuniste, Doina Cornea este şi ea greco catolică.

Luft spune că primul happy end s-a petrecut în  1918 când s-a făcut România mare şi se petrece acum când există speranţe spre mai bine.