marți, 23 februarie 2016

Europe de Brendan Simms

The Struggle for Supremacy from 1453 to the present

Brendan Simms este un respectabil istoric irlandez la Universitatea Cambridge.
Această carte este un tratat de geopolitică a Europei dar nu numai.
Cartea a fost tradusă în româneşte, dar eu am citit-o în original, în engleză.

Brendan Simms pune problema supremaţiei în Europa funcţie de inima ei care era în secolul al XV-lea Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană şi care este azi Germania.
Funcţie de cine domina acest centru al Europei domina Europa şi implicit lumea până în secolul XX.
Pentru că atunci a intrat în joc o mare putere extra europeană, SUA care a schimbat regulile jocului.

După căderea Constantinopolului marea putere sud este europeană care era Imperiul Otoman a avut ca ţintă ocuparea centrului european asediind în vremea lui Soliman Magnificul Viena în 1529 şi apoi în 1683 după care acest imperiu musulman a decăzut iremediabil neocupând decât o mică porţiune european din jurul Istanbului de azi.
Carol Cvintul a devenit cel mai puternic prinţ al Europei în momentul în care a devenit rege al Spaniei şi împărat al Sfântului Imperiu. Dominaţia sa a fost contestată atunci de Franţa care în vremea lui Ludovic al XIV-lea a dorit să devină stăpânul Europei, instituind o dinastie a Bourbonilor în Spania şi dominând Sfântul Imperiu.
Acesta a suferit o fărâmiţare accentuată după Pacea Westphalică din 1648 care a încheiat primul mare război european Războiul de 30 de Ani. Atunci actuala Germania a suferit cele mai mari pierderi umane şi materiale a căror urme se văd şi azi dacă observi castelele ruinate de pe valea Neckarului, unde mareşalul imperial Tilly a dus teribile bătălii şi distrugeri precum cea de la Bad Wimpfen.

A urmat la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui de al XIX-lea dominaţia Europei de către Napoleon. Învins s-a ajuns la o pace care a consfinţit aranjamentele Europei până la Primul Război Mondial. Atunci împotriva lui Napoleon au intrat în luptă Marea Britanie şi Imperiul Rus  care a devenit mare putere de al începutul secolului al XVIII-lea. În centru Europei în spaţiul Sfântului Imperiu a apărut o nouă mare putere Prusia care a împărţit vechiul şi marele Regat al Poloniei cu Rusia şi Imperiul Habsburgic.

Anul 1871 marchează  victoria Prusiei împotriva Franţei şi reapariţia celui mai puternic stat european, Imperiul German, puternic economic dar şi militar care a devenit o mare ameninţare a echilibrului european. După înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial noua republică devenită al Treilea Reich sub Hitler a căutat revanşa şi a declanşat Al doilea Război Mondial pe urmele cuceririlor napoleoniene. S-a împiedicat în imensitatea rusă şi datorită forţei militare şi economice al celui myi puternic imperiu mondial SUA.
Simms revine la istoria recentă europeană postbelică unde după aranjamentul celor două mari puteri nucleare SUA şi Uniunea Sovietică au marcat 45 de ani de echilibru. URSS s-a prăbuşit după 1989 eliberând de sub dominaţie centru şi estul european. 
Azi se reface o uniunea Europeană sub dominaţia economică şi politică a Germaniei reunificate, care începe să conteste anumite decizii politice şi militare ale Europei.
În continuare însă garantul militar al  Europei rămâne SUA la politicile agresive a noi Rusii a lui Putin.

Unde s-au aflat românii aici?
Păi au fost sub forma principatelor dunărene Valahia şi Moldova monede de schimb între marile puteri ale sud estului european: Imperiul Otoman, Rusia şi Imperiul Habsburgic. La un moment dat erau oferite Vienei, dar s-au împotrivit ungurii care erau conştienţi de apariţia unui bloc etnic românesc care domina toate celelalte etnii ale imperiului. Cei mai tentaţi să ocupe principatele au fost ruşii, ultima lor ocupaţie datând din 1850, fiind tot timpul înfrânţi de celelalte mari puteri, în cazul respectiv în Războiul Crimeii.

Patriotismul şi viziunea oamenilor politici, revoluţionarii paşoptişti au dus la formarea statului român independent din 1877 şi modernizat din medievalitate de către Regele Carol I. Consecinţele Primului Război Mondial au fost favorabile pentru toate naţiunile est şi central europene, ducând la reînvierea Poloniei, la apariţia Cehoslovaciei, a Iugoslaviei şi a României Mari. Toate acestea pe fondul prăbuşirii celor trei mari imperii învecinate. 
Aventura nazistă a avut consecinţă că acest hinterland al Germaniei centrul şi estul european să fie reocupat de cizma bolşevic cu frontiere schimbate cu forţa de sovietici.

Prăbuşirea comunismului a readus fostul lagăr socialist în concertul european. 
În momentul de faţă România este un pion important pentru SUA şi NATO în rezistenţa anti rusă.

Depinde de viziunea politicienilor români să redevenim cu adevărată o ţară europeană normală. 

3 comentarii:

  1. Draga Joe, este frumos ceea ce zici, ma refer la comentariile despre Romania, dar inteleg ca in cartea comentata nu se pomeneste nimic despre romani! Si are o explicatie, daca ne intrebam cand au aparut universitatile in Europa si cand pe teritoriul nostru, ca pictura noastra incepe cu Grigorescu in secolul XIX si nu are rost sa merg mai departe. Bun, putem trece pesta asta, evocam protocronismul, Dacia Preistorica, ce neamuri extraodinare, leagan al civilizatiei universale (mai nou proto-sumerieni) traiau pe acest teritoriu. Imi place sa cred ca toate astea sunt adevarate, dar oare mai suntem noi, cei de astazi, urmasi ai celor din trecut? Din pacate nu prea pare a fi cazul. Suntem oscilanti, de o "flexibiltate" debordanta, nu avem cultura birocratica a marilor cancelarii, care-si fac treaba indiferent de cine este la carma politica. Ne balansam intre UE, NATO, SUA si am convingerea ca din nefericire este si un filon pro-rus care inca sta ascuns. Deie Domnul sa apara circumstantele in care acestia sa iasa la iveala! Ma uit la analisti care vorbesc de necesitatea armonizarii cu grupul Vishegrad, dar nu ne intrebam daca suntem acceptati de grup. Avem vorbitori foarte buni, care nu spun nimic concret si nu fac nimic. Cel putin cei din trecutul apropiat (incepand cu 1848) mai si faceau ce spuneau. Intram greu in istorie, atata timp cat am castigat unele batalii, dar nu rasboaie. Elita formata dupa 1920 a fost distrusa, in primul rand tot de locuitori ai acestui pamant, s-a format o noua elita dupa 1955-60, care disparand a fost inlocuit de urmasi acestora, in mare majoritate educati in acele universitati de care am pomenit mai sus, dar cei 7 ani de-acasa au ramas! Trist .... Si totusi imi iubesc tara, altfel nu mi-as permite sa o critic. Dorin

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trist si nu usor de acceptat, dar foarte realistice pareri la care ader din plin!

      Ștergere
  2. Deie Domnul sa NU apara circumstantele in care acestia sa iasa la iveala!
    Scuze, Dorin

    RăspundețiȘtergere