Această carte am
găsit-o la Biblioteca Judeţeană şi a citit-o prima oară amicul Mihai Vasilescu
care a avut opinii foarte critice.
Am terminat-o şi acum
şi îi împărtăşesc opinia.
Cartea a apărut în Editura Aquila în 2004 în Colecţia Confluenţe şi am mari reţineri
privind traducerea. Este un exces de ca
şi pentru evitarea cacofoniilor şi sunt denumiri greşite precum Cilicia,
provincia din sudul Anatoliei care este ortografiată ca Cicilia!
Acum şi despre
conţinutul cărţii.
Civilizaţia egipteană
este printre cele mai vechi din lume. A apărut şi dezvoltat cu 3000 de ani în
urmă în lunca Nilului şi îşi datorează existenţa revărsărilor periodice ale
fluviului. Este singura civilizaţie care mai păstrează în picioare una din
minunile lumii antice, în fapt cea mai veche şi anume piramidele.
Civilizaţia egipteană
s-a dezvoltat de-a lungul secolelor şi nu a fost cucerit în secolul IV î. Hr.
de către Alexandru cel Mare, dar civilizaţia egipteană s-a împletit cu cea
elenistică. Egiptul a căzut finalmente în stăpânirea romană înainte de
era creştină.
Această civilizaţie a
influenţat pe vecini a stăpânit Orientul Mijlociu şi este normal că a şi
celelalte seminţii.
Aşa că este normal ca
evreii să fie influenţaţi de această mare civilizaţie. Autorul face po analiză
a finalului dinastiei a XVIII-a în perioada secolului XV-XIV î. Hr. Atunci se
produce domnia faraonului Akhenaton care impune cultul unui singur zeu Aton,
lucru care aminteşte de credinţa monoteistă a evreilor.
Ei bine autorul
forţează identificând în anumiţi faraoni egipteni regi ai Israelului, David,
Solomon şi finalmente îl identifică pe Akhenaton cu Moise. Asta pentru că
faraonul monoteist este forţat să abdice şi se retrage tocmai în Sinai în zona
muntelui sfânt de unde a coborât Moise cu cele 10 porunci. mai mult îl
identifică pe fiul său Tutankhamon cu Isus! Acesta este omorât de un preot hain
spune tradiţia. mai încearcă să acrediteze ideea că Isus Navi urmaşul lui Moise
care îi duce pe evrei în Ţara Sfântă ca fiind istoricul Isus!
Toate ipotezele astea
parcă ar avea ceva autentic, dar autorul se încurcă în tot felul de ipoteze
privind Noul Testament. Toate aserţiunile sale au la bază descoperirea Manuscriselor de la Marea Moartă
ale esenienilor şi a Bibliotecii
gnostice din Egipt de la Nag Hammadi.
Aceste secte din
secolul I î. Hr şi în perioada cristică preced creştinismul.
Autorul neagă
existenţa istorică a lui Hristos, ea ar fi doar spirituală. Mai mult el neagă
şi existenţa lui Simon Petru care ar fi invenţia Bisericii Catolice de la Roma
care ar contracara astfel Biserica Creştină Egipteană a lui Pavel, care a
propovăduit evanghelia la neamuri, nu la evrei printr-o perioadă de eremit în
deşertul Sinai.
Am aflat acum că de
fapt cei patru evanghelişti nu au fost între apostolii lui Cristos, ci sunt
relatări ulterioare, cea mai vechea aparţinând lui Marcu. Autorul exploatează
contradicţiile din cărţile Noului Testament pentru a-şi fundamenta aserţiunile.
Se ştie că rezolvarea problemelor bisericii creştine a fost o sarcină
grea şi a fost subiectul mai multor Concilii care s-au reunit pentru
fundamentarea dogmei creştine după ce creştinismul a devenit religia oficială a
Imperiului Roman în vremea lui Constantin cel Mare. Am mai aflat că simbolul
fundamental al creştinismului crucea este sankh-ul
egiptean la fel ca şi simbolul peştelui.
Chiar dacă
controversată carte merită citită aducând informaţii interesante!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu