ROH Lucia di Lamermoor la Cinema Trivale

Lucia di Lamermoor (Diana Damrau)

Aseară am avut plăcerea ultimei reprezentaţii de operă de la Royal Opera House Covent Garden la Cinema Trivale în acest sezon. Pentru că în acest sezon mai ar fi o reprezentaţie cu Werther, dar sunt plecat.

De Lucia di Lamermoor se leagă nişte amintiri. Este prima operă pe care am urmărit-o pe scenă, dar nu la Operă, ci la casa de Cultură Piteşti, unde am văzut această operă prin 1976, deci acum 40 de ani.

Nu îmi mai aminteam nimic din subiect aşa că a fost o mare plăcere să o urmăresc. 

În primul rând este o extraordinară plăcere să vezi un spectacol de la ROH de la Londra în direct. Este în primul rând punerea în scenă a vizionării care este o specialitate englezească. Eşti introdus în atmosferă londoneză de la Covent Garden, reportera transmite din restaurantul ROH, aseară a fost invitat directorul operei Kasper Holten, un danez. Directorul artistic este un italian Antonio Papano, deci ROH este extrem de cosmopolită.

Sunt date apoi reportaje din timpul repetiţiilor şi interviuri cu artiştii.

Edgardo (Castronovo) şi Lucia (Damrau)

Povestea Luciei di Lamermoor este inspirată dintr-un roman de Walter Scott, din Highlandul scoţian, o poveste de dragoste pe schema shakespeariană a lui Romeo and Juliet. 

Povestea a fost transformată în operă de Gaetano Donizetti în 1835 şi este una din marile opere italiene. Lucia di Lamermoor (Diana Damrau) este îndrăgostită de Edgardo (Charles Castronovo), duşmanul de moarte al fratelui Luciei, Enrico (Ludovic Tezier). Enrico îi promite mâna Luciei bogatului Arturo (Taylor Stayton). Înşelată de scrisori false ca aparţinând lui Edgardo, Lucia acceptă măritişul. Lucia însă înnebuneşte şi-l omoară pe Arturo şi apoi se sinucide. Edgardo descoperă acest lucru şi se sinucide şi el.

Enrico (Tezier) şi Lucia (Damrau)

Punerea în scenă la ROH aparţine lui Katie Mitchell. Muzica lui Donizetti este de o mare frumuseţe, soprana de coloratură Diana Damrau, o nemţoaică care a început studiile cu o profesoară româncă la Wurzburg are o voce excepţională, dar este cam planturoasă pentru rol. În pofida numelui tenorul Castronovo este un newyorkez de origine siciliană, iar baritonul Tezier este o altă foarte bună. O apariţie exotică este basul coreean Kwangchul Youn în rolul Raimondo.Cel mai puţin mi-a plăcut punerea în scenă a lui Mitchell, care o chinuie pur şi simplu pe eroina principală, cântă aproape dezbrăcată şi plină de sânge ca apoi să se sinucidă într-o cadă. Sper că apa din cadă era caldă, bârrrr!

A fost un spectacol deosebit prin vocile marilor artişti, pasajul nebuniei realizat cu orga de sticlă şi atmosfera specială de la Covent Garden.

În timp ce eu priveam cu plăcere spectacolul de la Londra, la Opera Naţională Română din Bucureşti lucrurile nu stau bine de loc. Este o adevărată răscoală împotriva Alinei Cojocaru şi a partenerului ei Johann Koborg, în care s-a implicat dirijorul Tiberiu Soare şi nu se mai pot vedea spectacole acolo!