duminică, 25 septembrie 2016

Note de lectură: Break and Enter de Colin Harrison

Tocmai am terminat unul din cele mai bune romane pe care le-am citit în ultimul timp.
Am început imediat să caut dacă s-a tradus din acest romancier american ceva în româneşte şi am găsit că a fost tradus romanul The Finder - Recuperatorul în editura RAO, vezi prezentarea mea:

http://negutjoe.blogspot.ro/2016/06/note-de-lectura-finder-de-colin-harrison.html

Colin Harrison este scriitor care mi-a plăcut imediat şi am reuşit să-i citesc romanele cu mult interes. Este din categoria scriitorilor de succes care a fost nominalizat la diverse premii literare lucrând la reviste de prestigiu împreună cu alţi scriitori importanţi precum Jonathan Frantzen.
Îl descoperisem din ecranizarea unuia din romanele sale, Manhattan Nocturne cu Adrien Brody în rolul principal. Dacă romanele sale sunt o odă adusă Manhattanului newyorkez, acest prim roman apărut în 1990 are ca scenă Philadelphia. 

Acest oraş, prima capitală a Statelor Unite ale Americii independentă a fost fondat de quakerul William Penn. O explicaţie ar fi că Harrison este că provine dintr-o familie de quakeri. Doctrina quakerilor respinge războiul şi armele şi de fapt tema principală este aceasta dragostea de oameni şi pedeapsa celor care folosesc arme şi comit crime, acesta fiind unul din motivele foarte importante ale romanului.

Altă temă extrem de importantă a acestui prim roman este dragostea şi chinurile pe care le provoacă. Este aici o poveste de dragoste care mi-a amintit de Marin Preda şi Cel mai iubit dintre pământeni.

Eroul romanului este Peter Scattergood, Assistant District Atorney, adică Procuror Adjunct în Philadelphia. Acesta un tânăr de 31 de ani, dintr-o familie de quakeri, foarte veche, contemporană cu Părinţii Fondatori ai SUA. El este teribil de îndrăgostit de soţia sa Janice, expertă în probleme sociale cu femei abuzate de soţi bătăuşi. Fără explicaţie Janice decide să se separe de Peter declanşând sentimente de ură dragoste neputincioase din partea soţului. 

Peter este în faza finală a judecării unui criminal, Robinson care şi-a ucis iubita. Acesta provine dintr-o familie foarte bogată şi asupra tânărului procuror apar tot felul de presiuni. 
Dar cum afacerea se încheie cu condamnarea inculpatului, Scattergood primeşte din partea şefului său direct, Hoskins rezolvarea unei crime duble în care una din victime este chiar nepotul Whittlock primarului negru al Philadelphiei. 
Ciudăţenia acestui caz este faptul că prima victimă, Jonetta Turner, o tânără şi frumoasă negresă nici nu a fost menţionată iniţial.

Pe de altă parte Peter se încurcă cu o tipă pe care o întâlneşte pe terenul de raquetball, tenis cu peretele. Cassandra îl bate şi îi mărturiseşte că a fost jucătoare profesionistă de tenis care a fost învinsă de tînăra speranţă Chris Evert! Cei doi au o noapte fierbinte în casa lui Peter, casă veche de mai mult de două secole din timpul Independenţei SUA. 

Peter descoperă tot felul de inadvertenţe în afacerea  dublei crime. Poliţia nu a venit decât prea târziu, după mai mult de o oră de când vecinii anunţă că au auzit ţipetele din apartamentul lui Jonetta. Jonetta este descoperită goală şi cu capul zdrobit în pat, iar tânărul ei iubit dezbrăcat şi împuşcat cu trei gloanţe. O vecină îl identifică ca presupus atacator pe alt iubit la tinerei Jonetta, un negru numit Carothers. Acesta este iniţial eliberat pentru că martora nu era de încredere, era cam beţivă cum relevă presa. Însă Carothers este capturat după un jaf cu armat în care gloanţele folosite erau aceleaşi cu cele cu care a fost împuşcat tânărul Whitlock, Crima pare rezolvată, dar avocatul lui Carothers îi solicită o întrevedere privată cu Scattergood şi îi mărturiseşte că este iubitul lui Jonette şi tatăl băieţelului acesteia şi că l-a împuşcat pe Whitlock într-un moment de nebunie, când acesta o descoperă pe Jonetta moartă.
Încep să se dezvăluie dedesubturile unei tragedii şi a unei conspiraţii. Peter realizează că este pus de şeful lui, Hoskins să rezolva cazul doar pentru că este într-o stare de confuzie determinată de despărţirea de soţie. 

Romanul este în acelaşi timp şi un roman de observaţie socială, autorul prezentându-ne atmosfera din oraşul Independenţei în familiile suspuse din oraşul unde negrii au un cuvânt greu de spus, lucru care a dus la alegerea unui primar negru.

Peter reuşeşte să o convingă pe Janice să se întâlnească cu el  la un restaurant obscen de scump şi o convinge să revină acasă. Ajunşi acolo Peter are surpriza distructivă să dea de Cassandra care îi aştepta goală în pat. Totul între el şi Janice se termină!

De teamă că este urmărit Peter îşi cumpără un pistol şi începe să se lase obsedat de soţie şi ajunge la locul unde ea pregătise o casă pentru femei abuzate. Janice se încurcase cu un tânăr dulgher şi tocmai pregăteau cina. Şi aici se petrece momentul cel mai dramatic şi tensionat al romanului. Peter pătrunde în casă şi mai se dotează cu un cuţit şi îi descoperă pe cei doi făcând sex. Începe o discuţie înfierbântată în care el îi cere lui Janice o explicaţie şi este tentat să-l ucidă pe amant. Raţiunea şi educaţia lui de quaker îi determină se renunţe şi să fugă până să apară poliţia.  Mărturisesc că eram atât de prins de acţiune şi de sugestiile autorului care te conduceau la inexorabilitatea actului dement de a ucide care îl mâna pe Scattergood, împotriva principiilor sale şi a statului său social, dar şi a funcţiei de procuror de asasinate.
De fapt de aici este şi laitmotivul care dă numele romanului: Forţează şi intră! Inclusiv crima pe care o investighează, dar şi această situaţie este caracteristica care defineşte romanul, intri în forţă undeva unde nu este legitim.

Finalul este trist. Scattergood dă publicităţii toată conspiraţia care-l implica pe primar, tatăl băieţelului lui Jonette, omorâtă de unul din suporterii necondiţionaţi ai primarului, Carothers rămâne doar cu crima lui Whitlock. Scattergood este descoperit că are legături cu Vinie, un interlop şi este demis din postul de procuror adjunct. 
Finalul are loc la templul quaker unde Scattergood şi-a revenit după câteva luni de la consumarea dramei în care a fost implicat şi speră să-şi reia activitatea de jurist.

M-am întrebat de ce nu găsesc pagini la fel de bine scrise şi cu tensiunea de infarct aproape a unor momente din acest roman şi în literatura română contemporană. 


Sunt totuşi optimist, sper să găsesc romane de acest fel şi la noi care să combine tensiunea de thriller, cu romanul de observaţie socială, dar şi problemele de moralitate specifice sufletului protestant.



luni, 19 septembrie 2016

Note de lectură: The Killer is Dying de John Sallis

Am citit acest roman pentru că l-am găsit pe lista premiilor Ian Flemming pentru roman poliţist.
Mă aşteptam la un roman de acţine şi am dat de un roman plin de metafore, poetic încadrabil la genul poliţist, sau de acţiune doar prin subiect.

Este într-un fel un epitaf pentru romanele lui Tom Wood despre asasini plătiţi. Pentru că romanul este despre un astfel de personaj. Christian este un om la jumătatea anilor 60, congener, cu experienţa Vietnamului care alege această meserie.

Are ca sarcină să-l execute pe un anume Rankin în Phenix, Arizona, dar cineva i-o ia înainte şi îl răneşte pe Rankin şi el se străduieşte să descopere cine a făcut asta.
Cazul lui Rankin este preluat de doi poliţişti, unul mai în vârstă Sayles şi altul mai tânăr Groves. 

În roman mai apare şi Jimmie un elev cam de 15 ani, căruia i-au dispărut părinţii şi care se descurcă singur făcând tranzacţii pe internet.  Destinul lui Jimmie se încrucişează cu al asasinului Christian şi el este dependent de internet, care îşi rezolvă afacerile la care este angajat prin tranzacţia de păpuşi!!! Christian de teamă că îşi va pierde acoperirea închiriază o casă lângă cea a lui Jimmie. Christian este pe moarte şi fuge de la spital după o criză dar finalmente sfârşitul se apropie şi are un acces de orbire cerând ajutor lui Jimmie.


Romanul m-a dezamăgit, fiind mai mult o poezie decât roman din care să curgă adrenalina.

marți, 13 septembrie 2016

George Albu

Citind cartea Istoria Evreilor mi-a atras atenţia un nume, George Albu.

George Albu este un evreu german născut la Brandenburg în 1857.
https://en.wikipedia.org/wiki/George_Albu

De ce mi-a atras atenţia? 
Pentru că numele de familie arată că tatăl probabil a venit din Principatele Române, numele având o puternică rezonanţă românească. 

Interesant că George Albu a făcut avere în Africa de Sud cu minele de diamante alături de faimosul Cecil Rhodes.

Dar mai interesant că pentru contribuţia la dezvoltarea mineritului în Africa de Sud George Albu a fost înobilat cu un titlu ereditar fiind baronet!

Aşa că există în Marea Britanie un nobil în Camera Lorzilor cu nume românesc, dar de fapt la origine, George Albu a fost evreu german!

History of the Jews - Istoria evreilor de Paul Johnson


Am început să scriu citesc această carte pe la jumătatea lunii iunie, când plecam în vacanţă în Grecia şi am tot tras de ea, având şi alte lecturi între timp. Dar acum la începutul lui septembrie am afectat timpul pentru lectura acestei cărţi, care este foarte groasă. Are doar peste 600 de pagini în engleză, şi ediţia românească pare a depăşi 700 de pagini.
Autorul este Paul Johnson, autor de succes pentru istorii de tip popular deschis pentru o plajă largă de cititori, nu doar pentru erudiţi. La sfârşit este şi un mic dicţionar de termeni specifici iudaismului. 

Aş mai vrea să fac nişte precizări necesare. Am crescut într-o familie fără prejudecăţi de tip antisemit. Unul din cei mai buni prieteni din prima copilărie era evreu, sora mea a fost foarte bună prietenă cu o colegă a ei de şcoală care a emigrat apoi în Israel, cu care părinţii noştri erau prieteni de familie. Tata avea printre vecini prieteni care erau evrei şi cărora le făcea mici reparaţii. Ploieşti era în copilăria mea un oraş cosmopolit precum toate oraşele industriale de la începutul secolului XX. Unul din medicii de familie era evreu, iar în liceu am avut coleg un evreu, dar era mai cunoscut ca fiul unui politruc, tatăl fiind redactor şef la Flamura Profetului cum era batjocorită în particular foaia cotidiană  a pecereului în Ploieşti (Flamura Prahovei). Mai târziu în facultate nu prea am avut colegi evrei, pe la începutul anilor 70 cam emigraseră toţi. Din aceste motive nu am prejudecăţi antisemite, observate la alţii mai ales la cei din Moldova unde antisemitismul era o problemă.

Să ne întoarcem la carte. Primele două capitole ale cărţii sunt despre începutul istoriei acestui neam, Izraeliţii şi Iudaismul. Aceste capitole corespund în mare cu Vechiul Testament, care este chiar istoria lor. Ceea ce îi deosebeşte fundamental pe evrei de celelalte seminţii antice este faptul că ei au fost monoteişti, având un singur zeu abstract căruia nu i se pronunţa numele, i se spunea Yahwe şi care prin Moise le-a dat legea sub forma pietrei cu cele 10 porunci. Aşa că acest popor este poporul legii. Din iudaism, cultul pe care îl predicau izvorăsc celelalte două mari religii monoteiste, creştinismul şi islamismul.
Tot timpul afli ceva nou şi acum am înţeles cum a apărut islamul, din credinţele unor secte evreieşti trăitoare în deşert împreună cu beduinii, Rehabiţii. De fapt se pare că până la 632 când Mahomed a fondat islamul arabii erau cam iudaici. De aceea islamul are în componenţă elemente din Tora - Vechiul Testament şi printre profeţi este şi Isus creştinul. Islamul este poate mai apropiat de iudaism, având un zeu abstract asemănător în Allah căruia nu i se face chip cioplit.

După cum subliniază Johnson evreii nu prea au agreat în Antichitate statalitatea proprie, ci doar când s-au văzut obligaţi au fondat regatul lui Saul, David şi Solomon şi au construit Templul.

Un  moment critic în destinul neamului evreiesc a fost perioada marilor răscoale antiromane cu ultima rezistenţă la Masada. După aceea din acest motiv au fost răspândiţi în toate lumea romană şi au rămas în diasporă aproape 2000 de ani. După experienţa nefericită a rezistenţei anti-romane evrei s-au decis că lupta nu este necesară şi că trebuie să se supună regulilor celor pe unde au ajuns. 

Ajungem la alt capitol al cărţii Catedocraţia. În perioada de până la 1492 locul unde a înflorit civilizaţia mozaică a fost Spania dând o fuziune cu cea arabă şi care în istoria Spaniei se numeşte civilizaţia mozarabă. Aici au trăit marii învăţaţi precum Maimonides care a trasat destinul evreilor. Acest popor asculta de aceşti învăţaţi şi coabitau cu stăpânii mauri ai Spaniei. În restul Europei s-au răspândit în nordul şi centru Europei, unde dominau evrei germani sau ashkenazi, faţă de cei din sud sefarzii.
Au fost alungaţi din Anglia de Edward I la sfârşitul luzi 1200 şi şi-au găsit adăpost în Regatul Poloniei.

Următorul capitol este Ghetoul. Această noţiune a apărut în Veneţia, după denumirea unde erau obligaţi să trăiască şi unde erau forte bine impozitaţi.

De fapt la sfârşitul secolului al XV-lea s-a întâmplat prima mare tragedie a lumii evreieşti. Apariţia regatului Spaniei prin reunirea Castiliei cu Aragonul şi alungarea ultimilor mauri din Grenada a făcut să dispară regimul care-i proteja. Inchiziţia catolică a început urmărirea cu ferocitatea evreilor, conversia lor în maranos care rămâneau în ascuns evrei şi finalmente alungarea lor din Spania spre Amsterdam şi mai ales în Imperiul Otoman. În perioada scursă de la alungarea lor din Israel, evrei au  dezvoltat abilităţi formidabile în două direcţii a zarafilor, bancherilor, cămătarilor, a împrumuturilor financiare. Asta s-a datorat existenţei în toată Europa a diasporei evreieşti. Ei sunt într-un fel protagoniştii capitalismului incipient. O altă zonă unde excelau era medicina. În Apus de soare a lui Delavrancea doctorul Şmil al lui Ştefan cel Mare era evreu!

Revenind în toată Europa s-a generalizat ghetoul pentru evrei în fiecare oraş important di Europa.

Al doilea moment critic al evreimii din est de data ceasta a fost anul 1648 care este declanşarea răscoalei lui Bogdan Hmelniţki în Ukraina. Aici nobilimea poloneză cedase administrarea pământurilor unor arendaşi evrei. Nobilii moşieri cereau banii din ce în ce mai mulţi de la aceştia în condiţiile în care Polonia devenise furnizoare de hrană şi nutreţ pentru Războiul de 30 de ani în Germania vecină. Bieţii evrei au fost arşi în cetăţile asediate de răsculaţii ukrainieni. 
În disperare evreii au încercat revenirea în Anglia şi au reuşit în vremea lui Cromwell. Pentru că Anglia era mult mai puţin antisemită în condiţiile protestantismul care se îndrepta spre Vechiul Testament.
Pe de altă parte evreii au descoperit un loc al libertăţii religioase completă în coloniile engleze din  America de Nord. Primii care ajung acolo sunt nişte evrei din Recife din Brazilia.

Revoluţia americană şi cea franceză declanşează şi emanciparea evreiască. Aceste evenimente din finalul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului XIX. Evreii încep să părăsească ghetoul. În Marea Britanie apa primii mari financiari precum Rotschild.
Secolul XIX înseamnă şi în anumite zone de asimilare evreilor cum e întâmplă în Germania. Singurul loc unde antisemitismul atinge culmi de represiune este Rusia ţaristă. Aici primele pogromuri au loc în 1881 şi asta declanşează emigrarea masivă a evreilor spre America. În acelaşi timp un evreu de limbă german născut la Budapesta fondează mişcarea sionistă de revenire a evreilor într-o patrie de dorit fiind locurile sfinte.

Urmează tragedia Holocaustului. În Germania cum am spus evreii se asimilaseră puternic. Până la Primul Război Mondial premiile Nobel obţinute de evrei pentru Germania erau o treime, iar la Medicină ajungeau să fie jumătate. Intelectualitatea evreiască domina viaţa intelectuală a Berlinului şi Vienei interbelice.
Dra la putere ajunge Hitler acre reuşeşte să distrugă 6 milioane de evrei. Printre cei vinovaţi de Holocaust apar austriecii ca mai răi şi românii pe un  dezonorant loc trei! Chiar dacă după Declaraţia Balfour privind Palestina şi care a constituit declanşarea colonizării evreieşti cei mai mulţi emigranţii veniţi în noul stat Israel sunt evreii de origine română! Nenorocirea Holocaustului a fost în România localizat în Basarabia, Bucovina de Nord şi Transnistria. Dar să nu uităm nici de pogromul de la Iaşi şi de represaliile de al Odessa. 

În fine ultimul capitol este Sion şi priveşte statul ieşit din emigraţia evreiască în Palestina şi care este azi unul din cele mai puternice forţe militare din lume. Din păcate arabii nu concep să facă pace pe care o văd ca o înfrângere. Doar Egiptul a concedat la un tratat de pace după Războiul de Yom Kipur din 1973, dar egiptenii nu sunt arabi!

După ce lecturezi o astfel de carte te cuprinde o ruşine adâncă! Acest neam chinuit  a fost prilej de batjocură pentru toţi cei care au primit diaspora evreiască. Ei în schimb au încercat să-şi pună în valoare calităţile în slujba patriei de împrumut şi mulţumirea  fost doar prigoana. 

Din acest motiv sunt un admirator convins al evreilor şi al statului Israel. El este singurul stat cu adevărat democratic în Orientul Apropiat unde vecinii trăiesc în dictatură dispreţul pentru drepturile omului. 

sâmbătă, 10 septembrie 2016

Our Kind of Traitor - un film bun şi trist

Am avut ocazia să văd zilele trecute un film foarte reuşit.
Subiectul este unul de actualitate, mafia rusă! Filmul este inspirat de unul din romanele maestrului englez contemporan al genului de spionaj, John Le Carre.
De fapt aşa debutează filmul cu o scenă de întâlnire a unor mari mafioţi ruşi care semnează nişte protocoale.
După care urmează o călătorie prin nesfârşita câmpie rusă iarna în pădure unde o familie este executate de un fals miliţian.

Filmul se mută însă după aceea în spaţiul exotic din Marrakech în Maroc.
Un cuplu englez,  ea, mulatră (Naomi Harris) avocat de succes, iar soţul, profesor de engleză la o universitate din Londra (Ewan McGregor) sunt la un restaurant dorind să facă o comandă. Soţul se uită şi tânjeşte după o sticlă de Chateau Petrus la 16000 de Euro, dar soţia nu se simte bine şi pleacă. La o altă masă este un grup gălăgios de ruşi care petrec, profesorul este invitat şi spre stupoarea lui servit cu un pahar de Chateau Petrus. Dima (Stellan Skarsgard) este contabilul mafiei şi îl roagă pe profesor să transmită spionajului britanic un stick cu informaţii extrem de sensibile privind corupţia unor parlamentari britanici. 

La aeroport profesorul contactează serviciul MI6 şi este preluat de Hector (Damien Lewis). Acest actor excelent are rolul principal în Billions şi recomandat de amicul meu Vali D. de la New York.

Hector vrea să-l devoaleze pe un parlamentar britanic extrem de corupt implicat în aceste afaceri foarte ciudate, care ca să se răzbune i-a băgat fiul în puşcărie pentru trafic de droguri. 
Filmul ne duce prin toată Europa unde Dima şi acoliţii lui ruşi aranjează afaceri dubioase. Mafia rusă vrea prin banii administraţi de Dima să fondeze o bancă în Cipru care să facă faceri cu aer legal la Cityul londonez. Dima ştie că după ce semnează cedarea conturilor elveţiene va fi ucis împreună cu întreaga familie. Profesorul şi soţia lui îi ajută pe cei din familia lui Dima să evadeze şi să ajungă într-un loc ascuns din Alpii francezi. Ana, fiica lui Dima este îndrăgostită de un mafiot şi devoalează locul unde se află printr-un telefon. Dima şi agenţii britanici neutralizează pe mafioţii killeri. Problema este că parlamentarul britanic blochează intrarea familiei lui Dima în Marea Britanie. Dima pleacă cu un elicopter spre Londra să-i dea în gât pe corupţi, dar mafioţii doboară elicopterul. Profesorul este extrem de trist sunt acum la Londra cu familia lui Dima şi Hector trebuie să se declare învins de sistemul corupt.

Profesorul vine cu un cadou la Hector, este o cutie în care se află un pistol special cu plăsele de fildeş şi de mare calitate a execuţiei. Când Hector îl verifică din pistol cade o hârtiuţă în care erau conturile politicienilor corupţi.

Dima va fi astfel răzbunat!

duminică, 4 septembrie 2016

Conacul de la Goleşti

Conacul Goleşti
Sâmbătă 3 septembrie am fost invitat la Sărbătorile Argeşului şi Muscelului şi am ajuns acolo datorită amabilităţii lui Marius Postelnicescu.
Spre intrare în fortificaţiile conacului
Parcând chiar în apropierea intrării în incinta fortificată a conacului am trăit o foarte plăcută surpriză.
Conacul Goleştilor a fost refăcut printr-un proiect de fonduri europene şi sunt foarte mândru.
Poarta
Este unul din puţinele conace foarte vechi, construit în secolul XVII de faimosul boier Stroe Leurdeanul, căsătorit cu Vişa Golescu.
Celebritatea conacului o aduce marele boier Constantin Radovici zis şi Dinicu Golescu, ctitor al învăţământului rural românesc.

Am admirat zidurile de fortificaţie, lemnăria nouă a conacului de la etaj, şi refacerea băii turceşti din spate.
Semnul heraldic al Goleştilor
Cum urci spre intrarea principală pe perete se află deviza casei Goleştilor, un coif de armură cu vizieră pe care tronează o coroană şi pe câmpul principal un scut cu un leu în două picioare încoronat cu o sabie în labă. 

Am trecut prin camerele conacului, camera Zincăi Golescu, soţia boierului Dinicu şi mama revoluţionarilor Goleşti. Apoi am admirat camera lui Carol Davila ctitor al învăţământului medica din România căsătorit cu o Golească şi tatăl dramaturgului Alexandru Davila, camera regală unde se află un impresionant birou cu doi lei sculptaţi şi camera orientală.
Camera orientală
Este o mare bucurie că acest muzeu inaugurat de regele Carol al II-lea care a refăcut conacul Goleştilor prima oară este ca nou pentru că este printre puţinele conace româneşti cu ziduri de fortificaţie.
Intrarea la Baia Turcească

sâmbătă, 3 septembrie 2016

Note de lectură - A Time to Die de Tom Wood

Pe Tom Wood l-am descoperit după cum am spus anul trecut la hotelul din Skiatos unde trag mulţi englezi şi romanul lui The Enemy în biblioteca de cărţi lăsate de aceşti turişti. A devenit instantaneu un favorit. 

Pe Tom Wood şi personajul său, Victor asasinul  plătit îl situez ca valoare pe acelaşi nivel cu Lee Child şi eroul lui Jack Reacher, fost poliţist militar  care a ajuns erou de filme thriller. Ei sunt dup[ mine cei mai buni scriitori de astfel de romane de acţiune pe care le-am citit.

Am reuşit să-i citesc toate romanele apărute şi aşteptam nerăbdător ultimul său roman apărut anul acesta, A Time to Die

Uite că zilele trecut am reuşit să-l procur sub formă PDF şi l-am citit cu plăcere.

Victor este un asasin plătit. El a fost militar în forţele speciale, cel mai probabil engleze şi are câteva însuşiri ieşite din comun, este în primul rând vorbitor curent a mai multor limbi europene. Vorbeşte curent rusă, maghiară, germană şi multe altele.
Este un ochitor perfect şi este expert în lupta corp la corp. 

Viaţa lui este un coşmar pentru că fiind bine plătit pentru serviciile sale îşi permite să locuiască în hoteluri de lux, să fie extrem de bine îmbrăcat, să-şi permită multe lucruri pentru oameni bogaţi, dar viaţa lui este un coşmar pentru că este continuu în încolţit de inamici care-i vor moartea.

În acest roman se află undeva iarna în trenul Moscova St Petersburg. A primit însărcinarea de la SIS MI6 spionajul extern englez să îl execute pe un anume Fletcher. Acesta  a trădat secrete importante unei frumoase chinezoaice care lucra pentru serviciile chineze. Fletcher îl recunoaşte sub numele de cod, Cleric şi-l convinge pe acesta să se sinucidă singur comandând o friptură de vită cu care să se înece şi să se sufoce din cauza unei bucăţi mai mari de friptură.

Dar în tren Victor detectează prezenţa unui alt asasin care este pe urmele sale. Are loc o luptă nedecisă în cuşeta lui Victor şi-l convinge pe Krieger asasinul neamţ să renunţe pentru că trenul s-a oprit din cauza morţii prin asfixiere cu friptura a lui Fletcher şi-n tren urcă miliţia rusă.

Reîntors la Londra ia legătura cu Banick, omul dela SIS care îi dă o însărcinare la Belgrad să-l execute pe un gangster, Milan Rados, care este criminal de război şi se ocupă cu droguri. Victor demonstrează că se descurcă în sârbă. Aici sunt eu nelămurit, pentru că exprimarea în altă limbă cam lipsesc în roman expresii în respectiva limbă, fiind doar exprimări în engleză.
La hotelul elegant londonez unde locuia este abordat de o femeie extrem de frumoasă şi elegantă cu care urcă la ea pentru o partidă de amor. După ce se întoarce din baie tânăra are într-o mână foenul şi în alta un pistol. Victor precaut descoperise deja pistolul şi-i scosese gloanţele. Îi mărturiseşte că un anume Phoenix pusese un premiu extrem de mare pentru a fi ucis şi mai mulţi asasini plătiţi vor să-l ucidă. Ea însă a ratat şi Victor nu glumeşte!

Victor ajuns la Belgrad, reuşeşte să intre în solda lui Rados, sub numele unui ungur numit Barta, dar este detestat de adjunctul lui Rado Zoca (citeşte probabil Zocia). Victor află că de fapt Milan se ocupă cu traficul de carne vie, aducând tinere din spaţiul ex-sovietic ca să se prostitueze.
Ca să fie angajat trebuie să se bată cu o brută pe care o execută rapid lăsându-i pe sârbi cu gura căscată.

Victor participă la vânzarea unor fete unor traficanţi slovaci. Victor miroase că este o capcană şi reuşeşte să-l anihileze pe sniperul slovac, dar acesta trage şi totul se transformă într-o confruntare oarbă. Profitând de învălmăşeală Victor vrea să-l execute pe Milan, dar îl răneşte doar şi îi termină cu succes pe cei cinci bodigarzi slovaci care erau implicaţi în ambuscadă. Se întoarce la Rados ca eroul care l-a salvat.

Între timp trebuie să vină la Londra, dar Banick nu mai apare, fusese executat de Krieger, la comanda lui Fletcher înainte ca acesta să fie executat.

Află de la o altă operativă SIS, mulatra Monique că Banick îl trădase la rândul lui. Aceasta spune că se contramandează execuţie lui Rados, dar Victor o roagă să o ajute să o extragă pe Eva, o armeancă adusă ca prostituată de  Rados şi care îl ajutase. În prealabil, ca să-l ucidă pe Rados, el îi dă Evei doar pistolul fără încărcător.

Între timp Victor este agăţat de Zoca şi trei asociaţi şi dus într-un cimitir de maşini ca să fie executat. Victor bănuia că Zoca l-a trădat pe Rados în afacerea cu slovacii şi acesta vrea să se răzbune. Victor îi termină pe bandiţi cu Zoca în frunte, dar la cimitirul de maşini ajunge şi Krieger care aflase chiar de la armeancă unde se află Victor, care l-a trădat şi ea.
După o luptă epuizantă, Victor  îl convinge pe Krieger care deja era cu o mână ruptă să nu mai tragă, fiecare fiind înarmat, pentru că sunt nişte profesionişti care nu au nimic de împărţit. Victor însă nu respectă codul şi-l împuşcă. Aceeaşi lipsă de onoare o demonstrează de fapt Milan Rados şi acoliţii săi în luptele din Bosnia. Fiind potopiţi de nişte croaţi cu mitraliere lângă Saraievo se predau. Croaţii au grijă de răniţi şi le dau de mâncare. Însă apare un grup de sârbi care îi eliberează, iar pe croaţi îi obligă să se omoare între ei şi cei care supravieţuiesc să fie omorâţi de sârbi. Din păcate, peste tot în filme sau în literatura despre luptele din fosta Iugoslavie sârbii apar ca fiind criminalii!

Victor este invitat la unul din domeniile lui Rados. Victor consideră misiunea lui încheiată, nu mai trebuie să-l execute pe Rados şi este relaxat. Printre femeile care sunt invitate însă nu o vede pe tânăra armeancă căreia îi promisese eliberarea. Rados îi mulţumeşte că l-a salvat, că l-a scăpat de Zoca şi de gaşca lui de ticăloşi şi că poate să ia orice femeie cu el. El dorea ca să-şi ţină promisiunea faţă de armeancă. Află că Dilas, un tânăr politician a luat-o cu el de la bordelul unde stătea şi că i-au descoperit pistolul şi astfel au omorât-o.
Furios Victor îl ucide pe Rados cu cuţitul său de curăţat mere şi cu pistolul care se afla pe masă şi cu încărcătorul lui se duce să-l execute pe Dilas. 

Înapoi la Londra Monique îi oferă un nou job, dar Victor refuză, cu toate că ei sunt surprinşi că a executat şi uciderea lui Rados.

În finalul romanului suntem în rezerva de spital unde se afla Dilas care scăpase ca prin minune de cele cinci gloanţe administrate de Victor pentru că inima lui se afla în dreapta, nu stânga cum este normal. Dar destinul lui este decis tot de cineva care poate fi Victor sau o asistentă care îi administrează un medicament care-l omoară. Victor este în momentul în care e timpul ca adversarii lui să moară.

Dar finalul este din nou deschis şi vom afla probabil într-un viitor roman cum a rezolvat Victor problema cu Phoenix, cel care a ordonat execuţia lui.