luni, 31 octombrie 2016

Un serial englezesc - Strike Back

Serialul este englezesc, este despre o secţiunea secretă a spionajului militar britanic, S20, e secţie antiteroristă care foloseşte ca agenţi de teren doar militari din forţele speciale SAS.
Este într-un fel un alt James Bond în serial. Se bazează pe romanul lui Chris Ryan. L-am căutat pe internet şi am deja două romane ale acestuia. 

Prima şarjă din 2010 îl are ca personaj principal pe John Porter (Richard Armitage) un subofiţer din SAS care conduce o celulă SAS pentru eliberarea unui afacerist britanic prizonier în Irak, chiar înainte de declanşarea războiului din 2003. În cursul acţiunii, Porter îl convinge pe un băiat cu cicatrice care era cu o centură explozivă să renunţe la a se arunca un aer. un alt coleg cunoscător de arabă spune că acesta îi datorează o viaţă. În cursul acţiunii doi soldaţi britanici sunt împuşcaţi unul mortal celălalt recuperat, acuzat fiind copilul convins de Porter să nu sară în aer. Porter este scos din armată cu blamul pierderilor suferite. 

Însă în din nou este răpită o reporteră britanică, fiica unui fost ministru englez.
Porter este reintegrat în S20 şi pleacă în Irak să o eliberez pe reporteră. Reuşeşte să o elibereze cu ajutorul fostului copil cu cicatrice, ajuns terorist. În operaţiunea de salvare tânărul nu mai este recuperat la ordinul interpretului de arabă ajuns şef în S20. Reportera îi spune că tânărul cicatrice i-a mărturisit că cei doi soldaţi au fost împuşcaţi de un coleg de al lor. Militarul aflat în comă moare şi analiza glontelui îl învinovăţeşte pe interpretul de arabă.
Cu acesta are loc o înfruntare de data asta în Afganistan, unde este pus să captureze un britanic care heckărea avioanele de asalt care trăgeau în americani în loc de talibani. Colegul lui Porter moare eroic după ce este rănit în confruntarea cu Porter sărin în aer cu talibani agresori.

Seria a doua începe cu episodul morţii lui John Porter capturat de talibani în Pakistan de un terorist necunoscut şi periculos numit Latif.

Intră în scenă sergentul Stonebridge (Philip Winchester) şi americanul Damien Scott (Sullivan Stapleton) care descifrează mesajul lui Porter indicând locul unei acţiuni teroriste în  India la Delhi. Scott este angajat la S20 după ce fusese îndepărat din armata americană pentru că-şi băgase nasul în afacerea Trojan Horse. Avesata privea producţia de arme chimice făcute de britanici în Pakistan ca să fie în secret introduse în Irak pe motiv de invazie. 
Serialul se desfăşoară în continuare în Asia şi apoi prin Africa fostă engleză, Africa de Sus, Kenia, Darfur în Sudan după Latif. Apoi acţiunea se mută în Europa în două zone cu terorişti şi probleme, adică în Kossovo şi în Cecenia. Finalul are loc în Austria şi apoi la Budapesta unde cei doi eroi Stonebridge şi Scott reuşesc să prevină o catastrofă chimică. În cursul acţiunii  moare şefa S20, doamna colonel Grant care fusese implicată în Trojan Horse şi vinovată de blamarea lui Scott.

În seria a treia din 2012 cei doi pornesc prin Africa să recupereze nişte detonatoare nucleare care par a fi luate prin contrabandă de un miliardar sud african. 

Acţiunea este pasionantă şi foarte bine susţinută de actori şi de filmări spectaculoase.



Note de lectură: The House of Rotschild, Volume 1, Money Prophets, 1798-1848

Am început să citesc această carte acum vreo 2-3 săptămâni. Având în vedere mărimea cărţii am reuşit să termin relativ repede cartea. Am citit-o în formă pdf pe tabletă, dar amicul Iulian m-a sfătuit să descarc pe tabletă Epub şi acum pot citi cărţile mult mai comod, pentru că pot regla şi mărimea literelor.
După ce am discutat despre tehnica de citire acum şi ceva despre carte.

Aş vrea în primul rând să subliniez că numele Rotschild este extrem de controversat.
Faptul că Niall Fergusson, unul din cei mai reputaţi istorici britanici (este la origine scoţian), actualmente profesor la Harvard se ocupă de subiect este o garanţie. El arată în prefaţă că este o istorie oficială a familiei Rotschild, istoricul beneficiind de sprijinul familiei Rotschild şi de documentele deţinute de această familie.

Familia Rotschild este şi azi cum a fost şi în secolul XIX una din cele mai controversate şi hulite familii de bancheri. Motivele sunt invidia prostească şi antisemitismul. Este într-adevăr extraordinar cu familia unui evreu din secolul al XVIII-lea din Frankfurt un oraş în care evrei erau confinaţi în ghetoul de pe Judengasse a devenit cea mai importantă organizaţie financiară a secolului XIX şi că membrii acestei familii au fost de departe cei mai bogaţi oameni ai timpului. Antisemitismul are şi o explicaţie privind spiritul timpului a mişcărilor naţionale şi naţionaliste care respingeau cosmopolitismul evreiesc., Secolul XIX este şi secolul emancipării evreilor europeni. Situaţia evreilor britanici era de departe cea mai bună, dar cu greu se produce emanciparea şi în toată Europa şi prestigiul familiei Rotschild are un rol important. De exemplu în Germania unde la Frankfurt unde erau restricţionaţi al Judengasse, Amschel Mayer se mută într-o casă mare cu grădină din centrul Frankfurtului ca la sfârşitul secolului XIX cele mai primitoare ţări privind evreii era Prusia şi Austria. Se ştie că România a avut probleme de recunoaştere din cauza presiunilor exercitate de Prusia privind statutul evreilor români. Ce ironie amară? ca ulterior în secolul XX aceste ţări să fie iniţiatoarele Holocaustului.

Bancherul Mayer Amschel se ocupa cu diverse afaceri privind medalii şi monede în folosul prinţului Elector de Hesse Kassel. Acest prinţ era legat de familia regală britanică şi îşi vindea soldaţii pentru afacerile coroanei britanice care tocmai se implicase cu mare insucces în înăbuşirea independenţei Statelor Unite ale Americii. Cert este că prinţul era extrem de bogat şi că avea încredere în felul cum îi gestiona afacerile Rotschild. Mayer Amschel a avut 5 fii pe care îi trimite prin mai multe părţi ale Europei. Astfel Nathan, pleacă în Marea Britanie la Manchester pentru afaceri în domeniul ţesăturilor devenite foarte ieftine datorită Revoluţiei Industriale. James (Jakob) se stabileşte la Paris, Carl la Napoli, Solomon la Viena, iar Ameschel Mayer rămânând în Frankfurt alături de fiul său.

Ocazia lansării familiei Rotschild este Revoluţia Franceză şi apoi Imperiul Napoleonian. Fraţii Rotschild se îmbogăţesc facilitând transferurile de bani pentru întreţinerea armatelor coaliţiei împotriva lui Napoleon. Este totuşi o legendă că Nathan s-a îmbogăţit de pe urma victoriei lui Wellington la Waterloo, dar oricum Napoleon a fost ocazia care a lansat familia Rotschild în marele afaceri. Ei lansau împrumuturi pentru finanţarea bugetelor marilor puteri europene care a dus la îmbogăţirea nemăsurată a acestora.
Istoria familie Rotschild se împleteşte cu istoria secolului XIX. Au avut în Metternich, cancelarul Austriei un mare sprijin pentru că acesta a modelat politica Europei prin Sfânta Alianţă.

La moarte timpurie în 1836 a celui mai bogat  dintre fraţi, Nathan, cel stabilit la Londra, acesta lasă moştenire o avere uriaşă, cea mai mare din Marea Britanie, depăşindu-i pe ducii bogaţi ai Albionului cu 4,8 milioane de lire sterline. Fergusson încearcă să-i echivaleze averea în termenii de azi. Interesant este că mai mare valoare a lirei sterline este la începutul lui 1900, din cauza scăderii preţurilor pe parcursul secolului XIX din acuza revoluţiei industriale, a căilor ferate, etc. Astfel Fergusson evaluează averea lui Nathan Rotschild ca fiind cam de 4 miliarde de lire sterline 1990!

Familia Rotschild a avut o mare importanţă pentru că toate împrumuturile pe care statele europene aveau nevoie de le reglementau Rotschilzii. De fapt cartea este plină de termeni tehnici din domeniul financiar, acţiuni, rente, bonuri de tezaur. Ei erau clar împotriva războiului sau revoluţiilor care transformau hârtiile de valoare financiară în hârtie pur şi simplu. 

Primul şoc este Revoluţia din Iulie din 1830 de la Paris când Bourbon este înlocuit cu Charles Philippe de Orleans, regele prieten cu James Rotschild.
Al doilea şoc imens este ocazionat de Revoluţia de 1848 când averile Rotschilzilor francez şi austriac să se facă praf. Se pare că şocul a fost atenuat de casa Rotschild din Londra a lui Lionel şi Nat Rotschild, fii lui Nathan. 

Pentru rolul lor în finanţe, reprezentanţi ai familiei Rotschild erau înnobilaţi, James era Baron de Rotschild, Salomon era Baron von Rotschild, iar cei de la Londra vor deveni baroni ereditari, după titlul dat de împăraţii Austriei.

Un rol extrem de important în primul rând în Franţa şi în Austria l-au avut Rotschilzii în construcţia de căi ferate.
Un alt mare atu ala cestei familii era sistemul de comunicaţii rapid care era folosit de regii şi prinţii Europei, căile ferate fiind un motiv de accelerare al comunicaţiilor.

Carte este foarte interesantă pentru că este istoria Europei în secolul XIX şi se citeşte cu mare interes. 

vineri, 28 octombrie 2016

Imago Mundi

Imago Mundi
Imago Mundi este o formaţie muzicală care face spectacole de muzică şi lumină. Imago Mundi valorifică muzica tradiţională veche. În acest spectacol această formaţie încearcă să regăsească resursele folclorice ale rapsodiilor enesciene.
Am ascultat această muzică pe care ne-o propun componenţii Imago Mundi. 

Daniel Ivaşcu fondatorul este interpret de percuţie şi prezentator, mai fac parte din formaţie Oana Ivaşcu oboi, Adrian Buciu flaute, Andreea Ţimiraş la violoncel, Cătălin Ştefănescu Pătraşcu la chitară şi cobză şi aranjor muzical şi violonistul Ştefan Barbu.
Ce am remarcat la muzica această este că nu seamănă cu folclorul cu care eram obişnuiţi este un folclor vechi de 150 - 200 de ani cu rezonanţe orientale.
Cu toate că sunt bucăţi muzicale de folclor urban nu aduc nici pe departe cu repertoriul lăutarilor din trupele de ţigani de azi.
Am audiat mai multe bucăţi muzicale în care au răsunat şi acorduri din Rapsodii şi chiar mă întreb cine au fost primele, aceste bucăţi muzicale sau rapsodiile?
S-a cântat:
1 Când şi-a pierdut ciobanul oile.
2 Am un leu
3 Nu mă lăsa/Dinspre ziuă
4 Sârba
5 Stânca negră/De doi ca la Rucăr
6 Lăutarul/Brâu pe burdui
7 Joc
8 Văleu, lupu'/ Ţânţăraş
9 Fanfara
10 Mori badeo, să-ţi moară dorul/ Brâu.


A fost un spectacol interesant şi spectatorii au aplaudat şi au obligat Imago Mundi la două bisuri Bravo!

Un dirijor francez

În seara de joi 27 octombrie Filarmonica din Piteşti l-a avut ca invitat pe Pascal Lacombe, dirijor originar din Bordeaux, zona celor mai bune vinuri din lume.
Pascal Lacombe
Şi dirijorul francez ne-a oferit un program divers şi interesant.
Ca primă piesă a programului orchestra condusă de Lacombe a interpretat uvertura la opereta Poet şi ţăran de Franz von Suppe. Este o piesă plină de ritm şi culoare care a stârnit vii aplauze.
Marta Murvai
A urmat apoi Concertul pentru vioară şi orchestră în re minor de Jean Sibelius având solistă pe Marta Murvai, o tânără violonistă româncă stabilită în Germania.
Concertul lui Sibelius este un concert ce solicită o tehnică avansată a violonistului, cer concentrare şi coordonare cu dirijorul.
Execuţia a fost extrem de reuşită dar a lăsat urmă solistei care nu a mai putut să ne ofere şi un bis. 
Cu dirijorul Pascal Lacombe

În partea a doua a concertului am audiat Suitele 1 şi 2 Arleziana. Este muzica dedicată piesei de teatru L'Arlesienne a lui Alphonse Daudet. Este o muzică inspirată şi din motive folclorice din zona deltei Ronului cu sonorităţi de marş. Cea mai cunoscută este finalul suitei a 2-a. Interpretarea orchestrei conduse de Pascal Lacombe a declanşat aplauze prelungite la finalul muzicii.

vineri, 21 octombrie 2016

Jack Reacher - Never Go Back -filmul

În 2012 a fost lansat filmul Jack Reacher. Pe acea vreme nu prea aveam habar de Lee Child şi de eroul său Jack Reacher.

Filmul mi-a plăcut şi mi s-a părut foarte bine realizat, film bine tensionat, dur. Personajul Jack Reacher era interpretat de Tom Cruise şi actorul a fost extrem de convingător.

Întâmplarea face ca în vacanţa din Parga în 2013 să găsesc o bibliotecă de paper backs lăsate de englezii care locuiseră în pensiunea unde stăteam. Întâmplarea face ca exact în ultima zi să dau de un roman, Gone Tomorrow. Am început să-l citesc cu sufletul la gură, dar n-am citit decât vreo 80 de pagini până să vină autocarul. 

Am început să-l caut disperat, până când un prieten a reuşit să mi-l procure sub formă pdf. Şi apoi mi-a procurat toată seria Jack Reacher. Sunt genul hardboiled, romane dure.

Jack Reacher este un fost poliţist militar, a fost maior şi a fost reformat pe la începutul anilor 90, când cu prăbuşirea comunismului. De atunci vagabondează prin SUA şi Lee Child îi descrie aventurile. Tipul în roman are 1,95 m şi 100 de kg. Este o diferenţă între Tom Cruise şi personajul imaginat de Lee Child!

Jack a avut un frate Joe, care lucra în Serviciul Secret, dar a fost ucis în misiune. mama lor era o franţuzoaică măritată cu tatăl lor, ofiţer în Infanteria Marină care şi-a plimbat copii pe la toate bazele militare din lumea.  Jack Reacher este absolvent de West Point şi un tip bine tăbăcit în bătăi corp la corp, din experienţa cu tot felul militari pe care trebuia să-i aresteze şi să-i neutralizeze. Jack Reacher este o maşină de bătut, este un super-bătăuş! În acelaşi timp experienţa l-a învăţat să identifice imediat dacă este urmărit. N-are nevoie de ceas, doarme şi ceasul lui din cap îl trezeşte când trebuie. Pentru că vagabondează, Jack Reacher nu-şi curăţă hainele, pus şi simplu le schimbă cu unele noi, Din acest motiv Reacher este îmbrăcat modest  şi practic.

În romanul Never Go Back (2013) Jack Reacher încearcă să ajungă în Virginia la unitatea 110 un a fost CO (ofiter la comandă, maior). de fapt sunt mai multe romane în care Reacher este contact cu noul comandant, o tânără doamnă tot maior, Susan Turner.

Văzând filmul am făcut nişte confuzii, cu alte romane, dar în mare filmul respectă romanul.
Ce mi-a plăcut a fost atmosfera filmului, care este tipică Lee Child.
Tom Cruise face din nou un rol de excepţie. 
Cred că este unul din cele mai bine realizate filme de acest gen în care adrenalina curge în spectator cu acţiunea foarte tensionată a filmului.


Recomand cu căldură filmul.

Cântece de iubire

Bogdan Mihăilescu şi Irina Iordăchescu
Iată că asta seară debutează stagiunea de vineri seara la Filarmonica Piteşti.
Am urmărit un concert cameral susţinut de surorile Iordăchescu, soprana Irina, mezzosoprana Cristina Iordache şi de tenorul Mario Vasiliu, soţul Irinei.
Ei au fost acompaniaţi la chitară clasică de Bogdan Mihăilescu. S-au cântat cântece vechi, repertoriu preclasic, arii din opere, lieduri, canzone italiene, cantico spaniole, repertoriu sud americane.
Bogdan Mihăilescu şi Cristina Iordache
Am remarcat aria Rinaldo de Haendel, pe care o ascult la Radio România Muzical cântată de contra tenorul Philippe Jaroussky, cântată în această seară de Irina Iordache. S-a cântat Mozart, Schubert, Brahms şi Offenbach.
Bogdan Mihăilescu şi Mario Vasiliu
La început fiecare interpret a cântat singur, acompaniat la chitară, după care am avut un duet din Barcarola de Offenbach cu surorile Iordăchescu, ca apoi cuplul Irina Mario să cânte Surioară de Brahms.
În final am avut şi un terzet cu toţi cântăreţii care au interpretat o melodie a spaniolului Fernando Sor.
A fost o seară plăcut şi vocile au sunat bine în noua sală a Filarmonicii Piteşti.

Bogdan Mihăilescu şi surorile Iordăchescu

joi, 20 octombrie 2016

Concert Păutza la Filarmonica Piteşti

    Sabin Păutza

În această ţară am avut plăcerea să-l revedem pe Sabin Păutza într-o dublă calitate, de compozitor şi de dirijor.

Prima piesă a fost Russian Medley aparţinând dirijorului în interpretarea orchestrei filarmonicii Piteşti, o piesă în care am recunoscut Kalinka.
 
Violoncelistul Rodin Moldovan, pianista Ana Maria Lupaşcu şi dirijorul Păutza
A urmat apoi o piesă tot a lui Păutza Dublul concert pentru violoncel şi pian. Piesa i-a avut ca solişti pe Ana Maria  Lupaşcu la pian şi pe Rodin Moldovan la violoncel. Piesa are certe influenţe din muzica contemporană americană şi a fost îndelung aplaudată.
Au urmat însă bisurile oferite de cei doi solişti. Prima piesă a fost Meditation din opera Thais de Jules Massenet. Este un intermezzo simfonic interpretat la vioară şi orchestră. Interpretarea la violoncel a lui Rodin Moldovan cu acompaniamentul doamnei Ana Maria Lupaşcu la pian  a entuziasmat publicul. Aşa că au urmat încă trei bisuri în care am recunoscut celebra melodie a lui Chaplin This is my song. Fiecare bis a fost aplaudat cu însufleţire de public.

În parte a doua a concertului s-a cântat Fata şi moartea de Schubert într-un aranjament al lui Păutza. Este de fapt Cuartetul de coarde nr. 14 subintitulat ca mai sus. Este o muzică din perioada romantică ca o meditaţie despre viaţă şi moarte,
Interpretarea orchestrei conduse de Sabin Păutza a fost marcată de vii aplauze la final.


duminică, 16 octombrie 2016

Inferno un film după Dan Brown

Inferno este ultima ecranizare după romanele mistere ale lui Dan Brown devenit celebru cu Codul lui Da Vinci.

Este un film de aventuri şi mistere care face legătura dintre zilele de azi şi trecutul din perioada Renaşterii.

Acelaşi profesor Langdon interpretat cu eleganţă de  Tom Hanks trebuie să rezolve o enigmă.
Se trezeşte într-un spital şi este îngrijit o tânără seducătoare dr. Sienna Brooks, interpretată de seducătoarea englezoaică Felicity Jones. În spital pătrunde o carabinieră cu aer de robot femeie din Terminator interpretat cu precizie de românca Ana Ularu (Vayentha). De fapt totul se învârte în jurul unui miliardar nebun care a dezvoltat un virus mortal care va înjumătăţi lumea.

De fapt este un film turistic care te invită la hoinăreală prin Florenţa, Veneţia şi în final Istanbul. 
Este interesant că traseele îmi erau cunoscute. Langdon şi Brooks se strecoară prin Grădinile Boboli de unde prin culoarul dintre Palazzo Pitii şi Ufizzi trecând peste Ponte Vecchio ajung la Palazzo Vecchio Signoria.

După aceea ajung cu trenul de mare viteză în două ore la Venezia, alt traseu al meu de excursii. Aici se strecoară prin Biserica San Marco ca în final să ajungă la Agia Sofia în Istanbul.


Film simpatic la care erau o grămadă de oameni, cam 50-80, aseară la Cinema Trivale.  

joi, 13 octombrie 2016

Mozart şi Rahmaninov

Tiberiu Oprea şi Orchestra Filarmonicii Piteşti
În această seară de joi, 13 octombrie 2016 orchestra Filarmonicii Piteşti a avut la pupitru pe dirijorul ei Tiberiu Oprea.

Programul oferit a fost interesant, de la clasici al moderni.
Cornistul Mihai Sârbu
Concertul de astă seară s-a deschis cu Uvertura la Răpirea din serai Die Entführung aus dem Serail de W. A. Mozart. Este muzica de deschidere a acestei opere din genul Sinspiel. Este o muzică frumoasă, galantă.

A urmat apoi o nouă piesă de Mozart, Concertul nr. 3 pentru corn şi orchestră. Mozart a favorizat instrumentele de suflat ca soliste şi acum este cornul, fiind şi un gest de prietenie pentru cornistul Joseph Leutgeb. Am audiat aceiaşi muzică graţioasă specifică genialului Amadeus.


În parte a doua a concertului am audiat Simfonia a 2-a de Rahmaninov. Acest compozitor rus este unul din cei mai mari pianişti, dar i compozitori ai secolului XX. la origine se trage dintr-un din boierii lui Ştefan cel Mare!
Simfonia este o muzică intensă, apăsătoare având elementele expresionismului începutul de secol XX.
Dirijorul Tiberiu Oprea a reuşit împreună cu orchestra să redea forţa expresivă a acestei simfonii.
Tiberiu Oprea, eu şi Mihai Sârbu
 A fost o frumoasă seară muzicală.

luni, 10 octombrie 2016

True detective seria a doua


După excelentul mistery de prin mlaştinile bayou ale Louisisanei serialul True detective se mută în însorita Californie. 
Aici este vorba de multă corupţie, bani negri, droguri, orgii sexuale cu posibile starlete ale Hollywoodului.
Serialul începe destul de cenuşiu, primul personaj este poliţistul Ray Velcoro interpretat cu multă acurateţe de Colin Farrell. Acesta este poliţist într-o suburbie a Los Angeles-ului, Vinci. Aici este primar un tip dubios şi corupt Roy Cessani şi mai apare un alt personaj principal al serialului, Frank Semyon (Vince Vaughn) care este un speculant de terenuri avansat dintr-un semi mafiot care avea în proprietate mai multe cazinouri din zonă. El foloseşte un intermediar căruia i-a dat 5 milioane de dolari, pentru achiziţionarea de terenuri într-o zona care urmează să fie dezvoltată cu infrastructură modernă. Frank a intrat în afaceri cu un ruso-izraelian Osip Agronov. Frank îl abordează pe Velocoro cu o informaţie care îi stă pe suflet acestuia. Soţia lui a fost violată cu vreo 10 ani în urmă şi după 9 luni s-a născut un copil Chad, pe care poate fi şi al violatorului, dar pe care Ray îl consideră al lui. Din păcate soţia lui Ray a divorţat şi îi produce şicane ca să nu se vadă cu fiul lor. Frank îi indică pe violator şi Ray îl ucide. 
Apare apoi Paul Woodrugh (Taylor Kitsch) poliţist rutier pe motocicletă, acesta este acuzat de o curvă de Hollywood că i-ar fi cerut servicii sexuale în schimbul renunţării la o amendă de depăşirea vitezei. Furios Paul pleacă noapte pe motocicletă şi aproape are un accident şi dă întâmplător de intermediarul lui Frank, mort aşezat pe o bancă.
Frank este disperat pentru că intermediarul i-a luat banii şi el trebuie să intre în afacerea cu terenuri. 

Între timp apare şi Athena Bezzerides (Rachel Mac Adams), poliţist a statul California care împreună cu Ray Velocro şi Paul Woodrough sunt desemnaţi de o procurarea a Californiei să înceapă o investigaţie a morţii intermediarului. 

Paul este erou al campaniei din Afganistan, unde a fost rănit, are o iubită care îi mărturiseşte că a rămas gravidă. Paul are o problemă de afaceri homosexuale pe care le respinge, dar este şantajat de un fost camarad.

Apar nişte diamante albastre care ar fi fost vândute de o mexicancă şi poliţia întreprinde o descindere la adresa unde s-ar afla amantul mexican. Acolo se dezlănţuie infernul, mexicanii au un laborator ilegal de droguri şi aceştia sunt dotaţi cu arme automate. Mor şi oameni aflaţi la un protest şi toţi bandiţii sunt anihilaţi. Poliţiştii sunt felicitaţi şi avansaţi. 

Între timp Frank află că a fost vândut de intermediar, dar şi de fiul depravat al primarului, Tony Ceassani lui Osip şi a unui investitor care conduce firma Catalast şi acre acu are toate terenurile vizate de Frank.

Frank reluase afacerile la cazinouri unde se desfăceau droguri şi se distribuiau prostituate. Aici intră în combinaţie cu nişte mexicani care distribuia droguri.
Athena, care este fiica unui guru care predica chestii spirituale şi mai avea o soră foarte sexi o roagă pe acesta să o introducă într-un grup de prostituate care erau selecţionate pentru orgii cu oameni bogaţi şi influenţi. Autobuzul de prostituate este urmărit de Ray şi Paul care anihilează paza, Paul reuşeşte să sustragă nişte documente care atestau afacerile cu terenuri făcute în dauna lui Frank şi o salvează pe Athena care o salvează pe altă prostituată care era dată dispărută şi avea informaţii preţioase. 
Cei trei investigatori află că intermediarul a fost ucis de fiul cuplului de la care au fost furate cu ani în urmă în 1992 diamantele albastre. Cuplul fusese omorât poliţişti corupţi din Vinci, printre care şi locotenentul Burris.
Frank află că toţi oamenii lui au fost cumpăraţi de Agronov, are o explicaţie cu mîâna lui dreaptă Blake pe care îl bate ca să afle detalii despre trădare şi de faptul că minţise în privinţa lui Velcoro şi îl omoară.
De fapt violatorul soţiei lui Velcoro este prins şi arestat.
Inclusiv cele două cazinouri sunt preluate de Osip. Frank incendiază cazinourile şi fuge cu banii rămaşi.
Descoperirile detectivilor îi sperie pe corupţi care o ucid pe procuroarea care declanşase ancheta.

Paul este şantajat cu poze compromiţătoare de fostul coleg care îl cheamă într-o zonă subterană, noaptea târziu, aici află că de fapt acesta lucra pentru Catalast şi erau conduşi de şeful poliţiei Holloway, alt corupt şi ticălos. Paul reuşeşte să-.i anihileze pe ticăloşi în subterană dar este ucis când iese la suprafaţă de poliţistul Burris.

Frank îi propune lui Ray o ultimă lovitură care îi va umple de bani vor ataca pe cei de la Catalast şi Osip la o cabană unde finalizează afacerea cu terenuri. Cei doi reuşesc să dea lovitura, trag cu grenade cu gaze şi îi împuşcă cu mitralierele pe oamenii lui Osip. Frank i-a rezervat şi lui Osip un glonte. 
Frank o trimisese deja pe soţia lui Jordan (Kelly Reilly) în Venezuela şi îi promite să vină şi el în două săptămâni.

Dar totul se termină  prost aici în această a doua serie. Athena este trimis de Ray cu ajutorul unei prietene hispanice cu un vapor spre Venezuela. 

Frank cumpăr diamant de mare valoare de la un evreu hasidic şi de un paşaport de la nişte interlopi armeni. Este capturat de mexicanii care vindeau droguri şi dus în deşert unde aceştia sunt supăraţi că nu mai au unde plasa droguri. Frank le dă geamantanul unde se aflau un milion de dolari dar când unul îi cere şi costumul reacţionează(avea diamantele ascunse în el şi este înjunghiat. Frank moare pe drumul de ieşire din deşert.

Ray vrea să-şi vadă ultima oară fiul şi îşi dă seama că este urmărit la rândul lui de Burris. Îi atrage într-o pădure unde omoară vreo doi dintre ei, dar finalmente este ucis. Aici mi-e neclar de ce nu s-a dus direct al FBI să dea în gât complotul. 

Soţia lui Ray află din testul de paternitate că fiul lor Chad este de fapt fiul lui Ray, prea târziu.

În final Athena Bezzerides îi dă toate documentele unui jurnalist de la Los Angele Times şi pleacă împreună cu Jordan care adoptase un copilaş.


Final cam trist pentru un thriller plin de violenţă, dar cu interpretări actoriceşti de excepţie.

duminică, 9 octombrie 2016

True detective prima parte a serialului

True detective este un serial început în 2014 şi continuat în 2015.
Deosebirea faţă de alte seriale este că prima ediţie din  2014 nu are nicio legătură cu cea din 2015. Serialul din 2014 poartă şi supranumele de Detectivii din Louisiana.

Serialul mi-a fost recomandat de Lari B. şi merită să fie văzut. Cota IMDB este de 9,1!
De fapt serialul din 2014 compus din  8 episoade aproximativ de o oră este un roman poliţist. Subtitlul dat în limba română este Detectivii din Louisiana. Louisiana este probabil cea mai săracă zona a SUA situată în mlaştinile deltei fluviului Mississippi, este un fel de Vaslui sau Botoşani din România dacă merge comparaţia.

Aici este găsită o prostituată omorâtă care este încoronată cu un rând de coarne care duce spre un ritual satanist.

Afacerea rezolvării cazului cade în mâna a doi parteneri Rust Cohle (citeşte Cole interpretata de Mathew McConaughey) şi Marty Hart (Woody Harelson). Rust este un texan ciudat care are în loc de carnet un caiet mare A4, care i-a adus porecla de agentul fiscal! Fiica lui a fost omorâtă într-un accident auto care declanşat despărţirea de soţie. Rust a fost agent acoperit la Narcotice, a devenit dependent de droguri şi după ce a fost eliberat din funcţie a fost transferat în Louisiana la Poliţia Statului.

Woody este un golan simpatic are o familie compusă din soţie (Michelle Monaghan) şi două fetiţe, dar este cam curvar şi este încurcat cu o grefieră.

Crima are loc în 1995, dar în prezent, în 2012 cei doi sunt supuşi unei anchete federale de doi poliţişti negri, deh s-au schimbat vremurile!

Prostituata este fosta soţie a unui puşcăriaş care a stat în celulă cu un fabricant de droguri, Ledoux, pe care cei doi detectivi îl bănuieşte că este criminalul. Totodată Rust presimte că în această afacere cu crime ritualice combinate cu obiceiuri Voodoo ale negrilor sunt şi molestări de minori, care sunt dispăruţi. Toate crimele şi dispariţiile sunt legate de şcolile parohiale ale reverendului Tuttle, un tip sus pus cu legături la guvernatorul Louisianei şi cu o rudă senator SUA. 

Rust era considerat ca fiind cel mai bun interogator de poliţie şi află că Ledoux este furnizorul de droguri ale unei găşti de motociclişti din estul Texasului pe care-i cunoaşte de când lucra sub acoperire ca drogat. Îl capturează pe un interlop motociclist şi dau de partenerul lui Ledoux. Îl urmăresc şi ajung la ascunzişul fabricantului de droguri. Aici în decursul cercetării Marty dă de doi copii drogaţi în stare de letargie şi se repede şi îl împuşcă pe Ledoux, partenerul lui fuge şi sare în aer din cauza unei mine plantate pentru protecţie. Cei doi poliţişti înscenează un schimb violent de focuri cu fabricanţii de droguri şi sunt felicitaţi că au rezolvat cazul. Trec anii şi în 2002 la un interogatoriu, un arestat îi spune lui Rust că nu Ledoux este capul răutăţilor şi că marele criminal este în încă în libertate, omul cu cicatrici amintit de copii molestaţi şi supravieţuitori. Rust începe cercetările, îi face o vizită lui Tuttle care duce la suspendarea acestuia. Fiicele au crescut şi cea mare este cam sălbatică şi se încurcă cu băieţi. Cei doi presupuşi violatori sunt arestaţi şi Marty le trage ambilor o mamă de bătaie să ţină minte. Grefiera încurcată cu Marty se duce la soţia lui Marty şi îi mărturiseşte legătura. Soţia lui înnebuneşte de furie şi-l părăseşte, ca să se răzbune se duce la Rust şi îl seduce, dar după Rust realizează eroarea şi o alungă. Furioasă îi spune lui Marty despre amorul cu Rust şi acesta înnebuneşte de furie şi se ia la bătaie cu Rust. Rust părăsise poliţia şi dispare prin Alaska unde copilărise. Marty pleacă şi el din poliţie şi activa ca detectiv particular. 

Ajungem în 2012 şi începe această anchetă asupra cazului rezolvat de cei doi. Cu această ocazie cei doi se revăd şi Rust îi cere lui Marty să-l ajute. Marty se mai încurcase între timp cu o fostă minoră găsită într-un parc de rulote unde fusese şi prostituata omorâtă. 

Cei doi reîncep cercetările pentru că Rust îl convinge cu o casetă video unde erau filmate ritualurile satanice cu fetiţe molestate şi ucise ulterior. Această casetă Rust reuşise să o fure de la reşedinţa lui Tuttle. Acesta între timp murise prin sinucidere cu medicamente, dar Rust bănuieşte că fusese omorât de cei din cercul care comiteau aceste crime. 

Cei doi dau de un fost coleg care închisese cazul unei fetiţe dispărute care acum era la pensie şi se lăfăia pe un iaht.  Află de la el cine închisese cazul, un şerif Childress, rudă cu Tuttle. În fine reuşesc să dea de criminalul cu faţa plină de cicatrici şi urmează să vedeţi în finalul serialului excelent interpretat de cei doi mari actori americani.

Este şi film poliţist, dar are şi stringente trimiteri sociale, la zone părăginite, la corupţie de înalt nivel.

Seria din 2015 trece din zona cea mai săracă în cea mai bogată şi are loc în California!



joi, 6 octombrie 2016

Elle un film de Paul Verhoeven

Aseară m-am uitat la Elle. Un film cu 7,5 la IMDB deci un film bun!

Filmul este extrem de dur, urmărind genericul am avut un şoc, numele regizorului îmi era cunoscut. Paul Verhoeven! Este regizorul făcut celebru la începutul anilor 90 de Basic Instinct.

Filmul este dur cum am spus, un film în care personajele sunt toate pe invers faţă de normalitate.
Filmul debutează cu o scenă în care urmărim o pisică excedată de urlete şi horcăituri cu parfum sexual, ca apoi să vedem cum o femeie este violată în casa ei de un necunoscut cu o mască pe faţă.
Femeia este Michele Leblanc interpretată de mare actriţă Isabelle Huppert. Îmi aduc aminte în urmă cu 40 de ani debutul furtunos al acestei actriţe în Dantelăreasa. Personajul este o femeie de cam 46 de ani din burghezia pariziană, franţuzoaicele n-au vârst de la etate încolo, poate din acest motiv o actriţă de 63 de ani interpretează un personaj doar de 46 de ani.
Michele este patroana unei firme de jocuri video, este divorţată, fostul soţ, Richard este un scriitor ratat. Mama lui Michele, o femeie de peste 70 de ani s-a combinat cu un tinerel de cam 30 de ani. Peste această familie planează blestemul de acum 36 de ani, când tatăl lui Michele, catolic practicant a comis la Nantes o crimă îngrozitoare multiplă omorând oameni şi copii de pe strada unde locuia, ca în final să vină acasă şi să-i dea foc cu ajutorul fiicei lui, Michele de  10 ani. Tatăl cere acum eliberarea condiţionată, iar Michele a refuzat să-l vadă în toţi aceşti ani.
Michele s-a combinat cu Robert soţul Anei, cea mai bună prietenă a sa cu care conduc firma de jocuri video. Michele are şi un fiu, Vincent, un eşec care s-a combinat cu Josie, o vulpiţă blondă pe care a lăsat-o gravidă. Vincent şi-a găsit de lucru la un fast food şi mama Michele se angajează să le plătească chiria la apartament. Josie naşte şi copilul este un mulatru, evident nu Vincent este tatăl, dar el acceptă situaţia. 

Pe de altă parte Michele este obsedată de violator şi bănuieşte că ar putea fi Kurt cel mai talentat creator al echipei sale. De fapt toţi angajaţii lui Michele sunt tineri de 20 de ani şi ceva care ştiu bine cerinţele adolescenţilor care practică aceste jocuri video. Michele îl pune pe alt angajat să vadă cine a produs un clip video în care o femeie cu chipul ei este violată de un personaj fantastic de genul orcilor. De fapt descoperă ulterior că chiar tânărul care îl pusese să investigheze era autorul acestui videoclip tânărul fiind obsedat de Michele. 

Michele are vecini o pereche de tineri Rebecca şi Patrick, el broker şi ea o catolică practicantă. Michele se simte atrasă de Patrick şi îl îi invită pe cei doi la masa de Crăciun ca şi pe Richard şi prietena lui antrenoare de yoga, pe Ana şi pe Robert, şi pe mama ei cu tânărul ei prieten. Aici o pune pe maică-sa într-o situaţie penibilă când aceasta le mărturiseşte că se va căsători cu tânărul Ralf. Michele îi face avansuri lui Patrick cu piciorul pe sub masă, atitudine observată cu gelozie de Robert. 

Mama lui Michele suferă un atac cerebral şi moare şi înainte îi cere să-şi viziteze tatăl. Anunţă că se va duce la el la închisoare şi a doua zi află că tatăl s-a spânzurat în celulă. Este abordată la telefon  de o ziaristă şi suferă un accident auto când un cerb îi sare brusc în faţă pe şosea. Este salvată de Patrick suferind doar o entorsă. Între cei doi se desfăşoară un joc amoros oprit brusc de Patrick.

La un moment dat Ana i se confesează că îl bănuieşte pe Robert că este combinat cu altă femeie şi Michele îi spune cu cinism că ea este cea care s-a încurcat cu soţul ei din nevoi sexuale.
Michele este atacată din nou necunoscutul mascat şi ea reuşeşte să-i înfigă în mână o foarfecă. Blocat îi smulge masca de pe figură şi Michele are revelaţia să vadă cine-i violatorul. 

Dar las pe cinefili să vadă acest film în care totul parcă funcţionează anapoda, minus afacerea cu jocuri video care face din Michele o femeie cu posibilităţi materiale serioase.

Filmul trebuie văzut neapărat atât pentru Huppert cât şi pentru regizorul Verhoeven.



miercuri, 5 octombrie 2016

Balul Operei din Viena

Prin amabilitatea unor corespondenţi am primit un link pe Youtube care cuprinde balul Operei din Viena, unul din cele mai plăcute anacronisme contemporane.
De ce este un anacronism? 
Pentru că bărbaţii şi femeile sunt îmbrăcate la moda aristocratică de sfârşit de secol XIX, bărbaţi cu fracuri cu coadă şi cu cămăşi cu papion, doamnele cu rochii de seară. 
Este balul debutantelor şi al debutanţilor, din lumea bună vieneză, unde sunt invitaţi oameni din hailaiful vienez şi nu numai, era şi primarul din Bratislava şi alţii pe care germana mea ruginită nu i-a depistat. Era şi marea noastră divă Angela Gheorghiu, iar Placido Domingo a fost şi dirijor, dar şi tenor.

Imperiul central european al Austriei şi ulterior al Austro-Ungariei cuprindea cam tot teritoriul din zona centrală a Europei la sfârşitul secolului XVIII şi începutul celui de-al XIX-lea, a furnizat armatele care i-au dat de furcă lui Napoleon. Spre deosebire de celălalt imperiu central european Germania, care era un continuu german de la Rin la Vistula, Imperiul Habsburgic cuprindea un amalgam de naţiuni. 

În imperiu se întâlneau austriecii germani cu ungurii din vechiul regat maghiar, cu cehii din vechiul regat ceh care s-a reunit cu Habsburgii şi cu multe alte naţiuni din această zonă geografică. La sud vest Imperiul cuprindea Italia de nord cu Milano şi Veneţia moştenită de la Napoleon, apoi în estul extrem era Polonia mică cu capitala la Cracovia, dar şi Galiţia ruteano-ucrainiană, ca mai la sud să fie românii din Bucovina.
Spre sud-est Imperiul se întindea peste fostele posesiuni otomane din secolele XVI--XVIII, Croaţia, parte de vest a Serbiei cu Voivodina, şi mai ales perla Transilvaniei unde erau conaţionalii noştri români. 

Care este moştenirea imperială a acestei zone geografice în afară de Balul Operei din Viena?

O arhitectură pe care o recunoşti şi la Braşov şi la Ljubljana şi în Cehia şi spre estul ucrainean de la Lvov şi Cernăuţi din Bucovina.
Apoi o mentalitate de oameni aşezaţi cu frică de autoritate, economi şi gospodari.

Păcat că Imperiul nu s-a întins până la Constantinopol!

https://www.youtube.com/embed/JkZxqgbO-rc



marți, 4 octombrie 2016

Duelul viorilor cu Croitoru, Prunaru şi Mihail

Gabriel Croitoru, eu şi Liviu Prunaru
În această seară a debutat ediţia a VI-a a Duelului viorilor, recital susţinut de violonistul Gabriel Croitoru cu vioara Guarnieri a lui Enescu, violonistul Liviu Prunaru pe o vioară Stradivarius acompaniaţi la pian de Horia Mihail.
Cu Horia Mihail
Primul care a urcat pe scenă a fost Gabriel Croitoru acompaniat de Horia Mihail. Au interpretat melodi de Sarasate, Moszkowski şi celebrul Vals al lui Şostakovici.

A urmat apoi Liviu Prunaru acompaniat de Horia Mihail. Prima bucată a fost cunoscuta Patria mea a lui Smetana creatorul şcolii naţionale cehe. S-a mai interpretat Wieniawski, Raff şi un csardas de Hubay.


După pauză cei doi violonisti au interpretat Grand duo de Beriot şi apoi împreună cu Horia Mihail au interpretat Iarna din Anotimpurile la Buenos Aires a lui Piazzola. 
În final au fost interpretate 5 melodii de Şostakovici.
La aplauzele prelungite cei trei virtuozi ne-au oferit un tango de Gardel.
A fost un spectacol extrem de reuşit.


După mine viorile au sunat splendid în noua sală de concert, pare-se că va fi o sală de recitaluri. Unii sunt nemulţumiţi de sală, dar este superioară Sălii sindicatelor. Şi artiştii s-au declarat mulţumiţi de sală.
După opinia unui amic cu ureche muzicală sala ar trebui îmbunătăţită, dacă Primăria este dispusă ar trebui alocate fonduri pentru că vocile de pe scenă nu se aud de loc.


luni, 3 octombrie 2016

Note de lectură: Forced to kill de Andrew Peterson

Acesta este al doilea roman din seria Nathan Mc Bride, Forced to kill.
Autorul Andrew Peterson este un om cu experienţă în operaţiuni speciale şi eroul romanelor sale este un astfel de personaj.
De fapt cred că Nathan Mc Bride este un erou copiat după Jack Reacher al lui Lee Chil. Primul său roman First to kill nu mi-a făcut o impresie prea favorabilă. 
Însă acest al doilea volum, Forced to kill se apropie de tipul de romane care mă interesează.

Nathan Mc Bride este un fost expert în operaţiuni speciale, din infanteria marine, Marines cum spun americanii şi a lucrat şi pentru CIA. Pe de altă parte este fiul unui influent senator, Mc Bride care prezidează Comisia de Antiterorism Intern. 
Andrew Peterson
Faptul că un anume Kramer este găsit mort într-un lac din Utah îl pune în acţiâune pe Nathan. Se pare că cel care îl anchetase şi apoi îl aruncase în lac este colonelul Montez de Oca, un nicaraguan care-l anchetase şi îl torturase aproape că-l omorâse pe Nathan. Nathan a fost salvat în extremis din Nicaragua de partenerul lui Harvey Fontana care deţine o firmă de securitate. 

Nathan şi Harv încep o anchetă şi încearcă să dea de Montez şi cu ajutorul Lui Holly Special Agent in Charge (SAC) de la FBI.

Oamenii lui Montez îi atacă casa din La Holla, San Diego şi Nathan este rănit. La spital este vizitat de Directorul CIA, dna Cantrell şi Lansing, directorul FBI. Aceştia încearcă să-l convingă pe Nathan să renunţe la urmărirea lui Montez din înalte raţiuni de stat.

După aventuri în care Natahan este la marginea puterilor reuşeşte să-l captureze pe Montez şi află adevărul crunt.
Montez era angajat de CIA ca anchetator profesionist pentru cazurile de terorism islamic de la Guantanamo şi alte locuri şi acesta îi şantaja pe oameni suspuşi, inclusiv Kallstrom, senator şi fost director CIA pentru implicarea sa în aceste interogatorii.

Nathan aproape că-l omoară pe Montez dar renunţă şi Cantrell îi spune că după ce a fost interogat au reuşit să prevină nişte atacuri teroriste.


Treaba rezolvată, Montez în puşcărie! Dara Nathan forţat de împrejurări să-l omoare Montez nu  o face!

duminică, 2 octombrie 2016

Conferinţa PERT ediţia XVI-a 30 sept 2 oct 2016

Începând de vineri în Piteşti s-a desăşurat conferinţa PERT. Experimentul Piteşti - Reeducare prin Tortură. Deschiderea lucrărilor conferinţei a avut loc pe 30 septembrie în sala de conferinţe a Primăriei Piteşti. 
Lucia Hossu Longin, Ilie Popa, viceprimarul Zidaru, Sergiu Rizescu, prefectul Soare
În  prezidiu au luat loc prof. Ilie Popa iniţiatorul şi sufletul acestei conferinţe, Sergiu Rizescu, preşedinte AFDPR Argeş, doamna Lucia Hossu Longin.

Cu Marius Postelnicescu
Experimentu Piteşti este probabil cea mai sinistru experiment carceral imaginat în România.

În camera spital a Penitenciarului Piteşti s-a pus la punct sub supravegerea lui Nicolschi, bandit care a  supravieţuit Revoluţiei din Decembrie fără a fi pedepsit la sfârşitul lui 1949 acest detestabil experiment de spălare a creierelor şi tortură.
Aici se aflau închişi tineri studenţi, unii cu simpatii legionare printre altele şi care au fost reeducaţi să renege tot ce e mai sfânt pentru un om şi să devină la rândul lor torţionari.

Dacă în primele ediţii erau prezenţi suprvieţuitori ai acestui sinistru experiment care caracterizează perfect comunismul dezbrăcat de orice ipocrizie, vremurile au trecut şi numai sunt prezenţi martori fie că sunt bolnavi, fie că nu mai sunt vârsta acestor victime trecând de 90 de ani!
În contribuţiile prezentate la Muzeul Judeţean, Sala de Festivităţi au abundat evocări privind rezistenţa anticomunistă, cât şi drama compatrioţilor noştri din Basarabia şi Bucovina de Nord aflate sub talpa necruţătoare al bolşevismului.
Cristi Sabău
Este o ocazie de a medita la ceea ce a fost şi este bine că elevi de la Colegiul Brătianu au fost prezenţi la o oră de istorie practică a nenorocirilor bunicilor şi părinţilor suportate în odiosul şi ipocritul regim comunist.