În continuarea
Festivalului de C*ARTE astăzi 25 aprilie la ora 13.00 s-a petrecut conferinţa
criticului literar Dan C. Mihăilescu.
Este fabulos cum un
tip bâlbâit a ajuns o personalitate publică promovată la televizor şi care s-a
luptat pentru citit.
Simpaticul Dan C.
Mihăilescu a amestecat biografia personală cu dragostea pentru lectură şi
bibliotecă.
Ne-a povestit din
experienţele sale cu tot felul de oameni, ca de exemplu cu un măturător
ţigani care avea habar de Heidegger, că doar măturase la gara Centrală din
Berlin. Este fascinant că domnul Dan C. este un obişnuit al întâlnirilor cu
elevii de liceu care îi spune că tinerilor le place încă să citească cu toate
că domnul Mihăilescu nu este un amator al gadgeturilor, nu este pe Facebook şi
nu are blog.
Ne-a povestit cum s-a
muncit cu nişte liceeni să traducă în româneşte cuvinte licenţioase,
pornografice, lipsindu-ne experienţa literaturii unui marchiz de Sade. Eu în
replică i-am vândut povestea lui Mike V. despre chelnerii dintr-un vas de
croazieră cu chelneri, români şi cu filipinezi care ajunseseră să înjure pe
româneşte. Dan. C a făcut atunci apologia taclalei, a lenei, ce trezesc umorile
unora precum Cioran sau Noica.
Când i-am spus că de
abia regimul constituţional ne-a făcut să-l percepem pe Caragiale, Dan C. a
replicat că acum comediile domnului Caragiale stârnesc groaza când politicienii
de azi sunt mult mai siniştri decât personaje simpatice precum Caţavencu sau
Trahanache. În acelaşi timp vedem umorul adresabilităţii lui Eminescu din
scrisorile către Veronica.
La observaţia mea
după conferinţă ca şi-a recăpătat optimismul după disperarea şi lehamitea de
acum mai mulţi ani, domnul Mihăilescu mi-a mărturisit ca după ce Brădişteanu
i-a pus stenturi pentru o prelungire a vieţii cu vreo 2-3 ani, el este încă
bine mersi după 11 ani are de ce să fie optimist!
Ca de obicei plăcerea
mi-a fost stricată de intervenţiile neavenite ale unora care ţin neapărat să se
audă cum vorbesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu