Am terminat de citit
acest roman de spionaj. L-am găsit în topul romanelor de spionaj apărute în
2016. Şi nu mi-a părut rău!
Am abandonat cartea
de istorie imensă care este destul de "boring"
şi la care citesc cam demult. În plus am început să mă uit la un serial
excelent de spionaj la fel de lung.
Cred că am mai citit
romane scrise de acest romancier englez din seria Berlin Noir care se referă la personaje din vremea
ultimului război mondial.
pot spune că romanul
mi-a depăşit toate aşteptările.
Pentru că am rămas
uimit de documentarea foarte minuţioasă privind un oraş care nu mai
există, Kongisberg, fosta capitală a Prusiei. Astăzi acest oraş se numeşte
Kaliningrad şi face parte din enclava azi care aparţine Rusiei.
Apoi m-a surprins cum
a reuşit să introducă în personaje reale într-un roman de ficţiune.
Romanul face parte
din Seria Bernie Gunther. Bernie
Gunther este un fost poliţist berlinez înainte de a lua puterea Hitler în
Germania. Pe urmă ajunge să facă din SD condus de Heydrich, făcut prizonier de
ruşi în Prusia Orientală în 1945 şi a reuşit să evadeze şi să părăsească
Berlinul de Est cu un paşaport de la Erich Mielke, faimosul spion est german.
Gunther este acum în
1956, când se petrece romanul, pe Coasta de Azur, fiind consierge la un hotel de lux Grand Hotel du Cap Ferrat sub numele de
Walter Wolff. Romanul este scris la persoana întâi prin gura lui Gunther.
Împrejurările şi
meseria îl pun în contact cu Somerset Maugham, cunoscutul scriitor care locuia
în Villa Mauresque. Maugham a fost
spion în tinereţe la Petrograd în vremea bolşevicilor. El este de asemenea un
cunoscut homosexual şi din acest motiv este şantajat de un anume Hebbel, un alt
german care a avut un trecut cu Gunther. Hebbel, cu adevăratul nume Henning era
un vechi şantajist. Gunther l-a cunoscut în momentul în care naziştii au vrut
să-i facă un proces de homosexualitate generalului von Fritsch care urma să
devină Şeful Statului Major al Wehrmachtului. De fapt cel care era homosexual
era căpitanul von Frisch, vechi baron prusac, fostul comandant din Primul
Război Mondial al lui Bernie Gunther şi acesta îi cere vechiului său subordonat
să lămurească această chestiune de onoare. Şi aşa Gunther intră în coliziune cu
Gestapoul în care era implicat comisarul Hennig, de meserie şi şantajist!
Pe Henning îl revede
în 1945 în Prusia Orientală unde acesta era omul de încredere al lui Erich
Koch, gauleiter al Prusiei Orientale. Cei doi îl şantajează să o pună pe iubita
lui Irma Schaper să semnalizeze ruşilor că pe vasul Wilhelm Gustloff care urma să ajungă în Germania cu refugiaţi din
Prusia Orientală se va afla şi Camera
de Chihlimbar dăruită ţarului
de regele Prusiei în secolul XVIII şi jefuită de nazişti din palatele din jurul
Leningradului. Dacă semnalizarea era văzută de ruşi, atunci nu scufundau vasul
şi Irma urma să urce pe vas să scape de ruşii care asediau Prusia. Gunther află
că Irma urma să devină mama copilului său şi cedează şantajului. Ruşii văd
semnalizarea, dar un comandat de submarin sovietic, Alexander Marinesko, cu
origini româneşti, este beat şi nu respectă ordinul şi scufundă Gustloff,
provocând cel mai mare dezastru naval, mor înecaţi şi de frig 9000 de oameni, dar
sunt salvaţi alţi 2000 printre care şi şantajistul Hennig. Pentru a înţelege
ceea ce se întâmplă a trebuit să descriu aceste evenimente.
Gunther se încurcă cu
o tânără scriitoare englezoaică numită Ann French, care vrea să ajungă la
Somerset Maugham pentru a-i scrie biografia. Şi asta prin intermediul lui
Gunther care o învaţă să joace bridge, deoarece Maugham era un desăvârşit
jucător de bridge. Maugham îl invită pe Wolff la Villa Mauresque pentru a
rezolva şantajul produs de Hebbel - Henning. Acesta deţine nişte fotografii
compromiţătoare cu invitaţii lui Maugham şi homosexualitatea era pedepsită în
Marea Britanie. De fapt nu acesta era şantajul cel mai important, ci o bandă de
magnetofon în care era mărturia spionului Guy Burgess, care alături de David
McLean au spionat pentru sovietici şi au fugit la începutul anilor 50 în URSS.
Ambii făceau parte din cercul de la Cambridge de tineri apropiaţi de comunism,
fiind antifascişti. Ambii erau homosexuali şi cunoscuţi ai lui Somerset
Maugham. Hebbel cerea 250000 de dolari ca această bandă de magnetofon să
nu ajungă pe mâinile americanilor, care-şi pierduseră încrederea în capacitatea
de antispionaj britanic. Pentru analiza benzii de magnetofon vin Sir John
Sinclair şi Patrick Reilly, oameni din serviciile secrete britanice, care
realizează cât de explozivă era mărturia. Erau însoţiţi de Anthony Blunt, alt
homosexual şi curatorul picturilor Reginei, care a fost dovedit şi el spion
sovietic ulterior.
Gunther este îndrumat
de Maugham să asculte ce discutau cei doi oficiali britanici. Aceştia bănuiau
că sunt indicaţi ca posibili spioni Roger Hollis, şeful MI5 şi Kim Philby,
dovedit ulterior spion. Discuţia asta îi salvează viaţa lui Gunther.
Este capturat de britanici şi pus alături de Hebbel să mărturisească că
era spion est german trimis de Mielke ca să-l compromită pe Hollis ca spion. Şi
martorul care îi dă în gât este Ann French, englezoaică de origini germane şi
spioană est germană care mărturiseşte complotul.
Gunther dejoacă
mărturia lui Ann French, recunoscând totul! Că a fost trimis de Mielke să facă
şantajul, şi se salvează indicând alţi doi spioni sovietici în Cairncross, deja
dovedit şi pe Kim Philby. Aici are o problemă că nu ştie cum se scrie în
engleză Philby. Asta îl salvează. Britanicii dispar, uşa este deschis şa vilă
şi goală. Dă de Henning care este încă încătuşat. Îl eliberează pe acesta şi
merg amândoi la vila lui Ann French, care le fusese amantă ambilor. Henning
promite să se răzbune pe Ann French. Gunther îşi găseşte sacoul în vila golită
a lui French în care se află un pistol. Aşa că el îl împuşcă pe Henning drept
pedeapsă pentru toate şantajele care le-a comis şi în special pentru Irma
Schaper. Înscenează această crimă ca fiind comisă de Ann French!
În final Gunther îl
vizitează pe Maugham înmânându-i toate dosarele lăsate de Ann French care îl
priveau şi-l roagă să uite de el ca ambii să-şi continue viaţa liniştiţi.
Foarte bun romanul şi
mi-a făcut plăcere să vi-l povestesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu