Filmele lui Alain Delon

Cum am mai spus cineva mi-a trimis un link cu film de Alain Delon. Aşa că am văzut şi am revăzut mai multe filme ale lui Alain Delon în rol principal sau secundar.

Dacă m-au impresionat unele în mod deosebit au fost câteva.

De exemplu Aventurierii. 

Aventurierii este un film de studenţie l-am văzut prin 69-70. Filmul este din 1967. Are în rolurile principale pe Alain Delon, un pilot de avion nebun care vrea să treacă pe sub Arcul de Triumf, Lino Ventura este un mecanic care vrea să facă un dragster cu acre să facă recorduri de viteză pe şosea. Lor li se alătură Joanna Shimkus (actuala doamnă Sidney Poitiers!) o superbă blondă care este artist plastic, face cu sudura sculpturi metalice. Cei trei acompaniaţi de alt aventurier (Serge Reggianni)  recuperează o comoară din Africa. Îi pândesc nişte bandiţi şi Joanna moare în schimbul de focuri.

Finalul are loc la Fort Bayard, un far ciudat în largul Atlanticului unde are loc altă luptă cu bandiţi în care moare şi Delon.

Finalul acestor vizionări a fost o ecranizare în care Delon nu este personajul principal. Este vorba de Ghepardul, ecranizarea romanului de mare succes scris de Giuseppe Tomasi de Lampedusa, unul din marile succese ale romanului italian din deceniul 7.

Este romanul decadenţei aristocraţiei siciliene. Personajul principal este principele Salina, interpretat de Burt Lancaster. Actorul american construieşte un personaj fabulos. De fapt prin aparenţele fizice Lancaster pare un leu bătrân.

Evenimentele au loc în vremea acţiunii lui Garibaldi în Sicilia când Cămăşile Roşii cuceresc Regatul celor Două Sicilii şi-l alipesc Regatului Italiei în 1849.

Lui Garibaldi i se alătură şi nepotul lui Salina, Tancredi Falconeri (interpretat de Alain Delon) şi reprezintă viitorul. El se îndrăgosteşte de Angelica Sedara (Claudia Cardinale) fiica vechilului moşiilor prinţului Salina, devenit extrem de bogat. Salina este realist, aristocraţia este trecutul, vine vremea noii burghezii, din genul Sedara.

La invitaţia unui reprezentant al Regelui Italiei să devină senator, Salina spune că ai lui sunt prezenţi în insulă de 2500 de ani dar că doar cei care au venit de aiurea au construit ceva în Sicilia greci, romani, arabi, normanzi, francezi, spanioli. 

Acest film mi-a stârnit nostalgii. Delon şi Cardinale sunt patetici de tineri şi frumoşi, filmul este făcut în 1963 de Luchino Visconti, descendent al ducilor Milanului. Doar el putea face o asemenea ecranizare. 

Şi iar sunt nostalgic, de ce nu se mai fac oare asemenea filme, sau sunt eu cam anacronic?