Am reuşit să obţin o
serie de scrieri din acest autor în engleză şi m-am hotărât acum câteva zile să
încep acest roman. Mă codisem o perioadă pentru că numărul de pagini mă cam
timora. Mă gândeam că am să-l abandonez la un moment dat pentru o lectură
alternativă. Mărturisesc că nu am lăsat romanul din mână. Întâmplare face să am
două tablete, care se descarcă relativ rapid Consumam o tabletă şi până se încărca
cea descărcată citeam de pe cealaltă tabletă. Unii se vor întreba de ce nu am
citit versiunea în limba română, dar oricum şi cea în engleză este o traducere
şi nu am niciun motiv să cred că ar fi inferioară celei în limba română.
Am citit în primul
rând în România literară comentarii entuziaste privind cărţile lui Robert
Bolano, despre Detectivii
sălbatici şi mai ales despre
capodopera sa 2666. Acest
roman i-a apărut post mortem în 2004. Bolano s-a stins din viaţă în 2003 la o
vârstă relativ tânără din cauza problemelor cu ficatul.
Am citit cu atenţie Nota la prima ediţie în limba spaniolă
a lui Ingnacio Echevaria privind geneza acestui roman despre care unii spun că
este neterminat, dar autorul a avut timp să cizeleze textul. Ceea ce am dedus
din acest roman fluviu este că poveştile lui Bolano par a fi neterminate.
Criticii s-au
exprimat că acesta ar fi un metaroman, eu cred că este un roman
polifonic, autorul având un talent special de povestitor, de fapt romanul este
o înşiruire de povestiri, unele fiind în logica unei acţiuni, altele având o
existenţă independentă.
De fapt Roberto
Bolano ar fi dorit ca acesta să fie un set de 5 romane câte capitole are
romanul, dar finalmente editorii l-au publicat ca un singur roman.
Cum am spus romanul
are 5 capitole. Romanul are ca subiect viaţa şi opera unui scriitor german
fictiv Beno von Archimboldi.
În prima parte a
romanului numită Partea
despre critici sunt
prezentate tribulaţiile şi avatarurile a patru critici ai operei lui
Archimboldi. Aceştia sunt universitari, unul francez, altul spaniol de vârstă
medie şi sunt şefii departamentelor de Limbă Germană din universităţile lor.
Împreună cu ei mai este o lectoră mai tânăra la o universitate din Londra şi un
universitar de la catedra de Germană de la Universitate din Torino, care este
confinat într-un cărucior.
Pe cei patru îi
uneşte admiraţia pentru opera acestui scriitor german care pare a fi candidat şi
la premiul Nobel. De fapt francezul şi spaniolul devin pe rând amanţii
englezoaicei. Toţi încearcă să dea de acest scriitor care trăieşte în
obscuritate. Singura legătură cu Archimboldi este doamna Bubis, patroana editurii
din Hamburg care-l publică. Ei hotărăsc să dea de Archimboldi care ar fi ajuns
în Mexic. În Mexic ajung până la urmă în Santa Tereza, un mare oraş mexican de
la graniţa americană cu Arizona. Autorul primei ediţii ne lămureşte că Santa
Tereza este de fapt imaginea lui Ciudad Juarez, oraş de la graniţa americană,
plin de maquiladoras, fabrici unde americanii exploatează munca ieftină a
mexicanilor.
În Santa Tereza ajung
la universitate şi intră în contact cu universitarul Amalfitano, un chilian
stabilit un Mexic, care de fapt este personificat autorul Robert Bolano cu
aceleaşi origini. De fapt în Santa Tereza au loc crime nerezolvate. sunt peste
două sute de femei omorâte şi nu este găsit vinovatul. În Mexic plecaseră cei
trei mai tineri, englezoaica, spaniolul şi francezul. Nu reuşesc să dea de
Archimboldi, englezoaica pleacă mai repede şi ajunge la Torino ataşându-se de
italian.
În a doua parte a
romanului Partea despre
Amalfitano apare
universitarul chiliano mexican care vrea să plece din Santa Tereza împreună cu
fiica sa. De fapt el fusese stabilit în Barcelona, dar fusese părăsit de soţie
şi-şi creştea singur fiica.
În partea a treia, Partea despre Fate este vorba de tribulaţiile lui
Oscar Fate, reporter afro american la o revistă pentru negri din New York care
este trimis la Santa Tereza să relateze despre un meci de semigrei, un american
şi un mexican. Este interesant că acest capitol sună bine în engleză că Fate
înseamnă soartă-destin, probabil şi în intenţia lui Bolano. De fapt Fate era
reporter social, nu de sport şi află despre crimele neelucidate, şi ar vrea să
se documenteze, dar cei de la NY nu sunt interesaţi.
Urmează partea a
patra extrem de consistentă 368 de pagini, Partea
despre crime.
Aici sunt micro-poveşti
cu fiecare victimă din cele mai bine de două sute. Dacă sunt câteva dintre ele
au autori care sunt repede descoperiţi, amanţi, soţi geloşi, restul sunt
nerezolvate. Este arestat un german foarte înalt, Klaus Haas, care seamănă
fizic izbitor cu Beno von Archimboldi. Acesta este proprietar al unui magazin
de computere, iar una dintre victime era interesată să înveţe să lucreze cu
calculatorul. Închis o perioadă lungă el află informaţii în puşcărie despre
presupuşi criminali care ar fi tineri bogaţi implicaţi în trafic de narcotice
dar şi de transporturi legale de produsele din maquiladoras.
Sunt aici pagini
despre viaţa foarte dură din acest oraş mexican de frontieră cu o
infrastructură precară, cu case din cartoane şi tinichele, cu femei care pot
ajunge uşor victime ale crimelor sexuale, femeile fiind violate şi
strangulate.
În fine parte finală
se numeşte Partea despre Archimboldi, tot aşa de consistentă de 300 de
pagini.
Aici ne este
prezentată biografia scriitorului. Este fiul unui mutilat de război fără un
picior şi al unui femei cu un singur ochi bun, născut în 1920 într-o mică
localitate din Prusia, probabil acum în enclava Kaliningrad. satul este în zona
castelului baronului von Zumpe. Fiul Hans Reiter pune cărţile în cui în clasa a
VI-a şi devine argat la castelul Von Zumpe, unde lucra şi mama lui. Aici se
împrieteneşte cu Halder, nepotul baronului pe care îl ajute să subtilizeze
lucruri pe care să le vândă la Berlin. Din când în când apare şi frumoasa fiica
a baronului, verişoara lui Halder. Creşte foarte înalt de cam 2 metri, este blond
şi are ochi albaştri.
Hans Reiter este
recrutat în armată în 1938 apoi începe războiul şi ajunge şi prin
România! Aici participă într-o seară la un castel unde sunt ofiţeri germani,
frumoasă baroneasă von Zumpe, generalul Entrescu şi aghiotantul lui căpitanul
Popescu. Discuţia la castel este evident despre Dracula, pe care românii o
combat cu argumentul voievodului Vlad Ţepeş. Dintr-o cameră ascunsă, împreună
cu alt soldat asistă la noaptea de amor nebun a baronesei cu generalul Entrescu,
posesor al unui sex enorm.
După agresiunea
împotriva URSS face campania din Ukraina unde descoperă însemnările (în
germană?) ale unui tânăr scriitor de origină evreiască, care se pare să-i
declanşează lui Reiter fascinaţia scrisului.
Retrăgându-se prin
România, trece printr-o localitate moldoveană şi dă de Entrescu crucificat de
soldaţii români dezertori.
În final se predă
americanilor şi ajunge în lagăr unde este verificat, unii dintre ei sunt
declaraţi criminali de război. Vecinul de prici îi mărturiseşte că se ascunde
sub un nume fals. De fapt a fost comandantul civil nazist al unui oraş şi aici
a primit un transport de evrei cu care nu ştie ce să facă cu ei, dar i se
sugerează să scape de ei. Începe să-i execute într-o viroagă în grup de câte
douăzeci. Scârbit de poveste, Hans Reiter îl strangulează. Crima
descoperită nu are făptaş, Reiter este interogat, scapă şi dispare din lagăr.
Ajunge în Koln şi aici se apucă de scris. Locuieşte şi se iubeşte cu o tânără
care stătea în casa unde locuia Halder şi-şi încercă norocul la mai multe
edituri. Pentru a-şi redacta romanul găseşte pe cineva care să-i împrumute o
maşină de scris. Acesta a încercat să devină scriitor şi îi ţine o prelegere
lui Reiter despre condiţia scrisului şi al scriitorului. Îl întreabă care este
numele lui şi Reiter îi replică că se numeşte Beno von Archimboldi, ca să nu
existe motive să fie căutat de autorităţi.
Norocul se numeşte
domnul Bubis, care are încredere în el şi-i publică primul roman. Îl invită pe
Archimboldi la Hamburg şi aici o întâlneşte pe frumoasa doamnă Bubis, care este
baroneasa von Zumpe. Bubis îl lansează pe Archimboldi care devine cu timpul
celebru. Bubis are promisiunea baronesei ca după decesul lui să-l sprijine şi
publice pe Archimboldi.
Între timp ne este
prezentată şi povestea surorii ei Lotte cu 10 ani mai mică care-l diviniza pe
fratele ei. Devenind matură se căsătoreşte şi are un fiu, Klaus Haas care la
maturitate seamănă izbitor cu unchiul lui Hans Reiter. Este cel arestat în
Santa Tereza! Sora lui Lotte plecând să vadă ce se întâmplă cu fiul ei, citeşte
în avion o carte a lui Archimboldi şi îşi dă seama că este fratele ei. O sună
pe doamna Bubis- von Zumpe şi îi cere ajutorul. Şi aşa Archimboldi pleacă spre
Mexic.
Cartea este
complicată, încep anumite povestiri care se întrerup brusc. Autorul are o
nonşalanţă şi o dezinvoltură a scrisului care fascinează precum alter egoul său
Archimboldi. Când mă gândesc cum scriu unii din autorii români contemporani,
cum sunt lipsiţi de idei şi fac din povestirea viselor şi coşmarurilor lor incoerente subiect
de roman, cu idei puţine şi căznite cu atât mai mult creşte plăcerea lecturii
unui romancier adevărat precum Roberto Bolano.
Recomand tuturor cu
multă căldură acest roman extraordinar!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu