The War of Roses de Alison Weir

Am terminat de citit The War of Roses scrisă de Alison Weir.

Este istoria secolului al XV-lea şi a războiului civil din Anglia. 

Citind despre ce s-a întâmplat acum 600 de ani exclami cu năduf, uite ce făceau cele mai mari puteri occidentale când românii cu cei trei eroi români ai acestui veac se luptau să blocheze invazia otomană spre centrul Europei. Era vremea lui Vlad Ţepeş, a lui Ştefan cel Mare şi mai ales a lui Iancu de Hunedoara. De fapt ultimul era la origine român din neamul Corvineştilor, dar era regent al Ungariei, era catolic şi mai mult maghiar. Fiul său, Matei Corvin este considerat cel mai important rege al Ungariei. 

În toată această vreme lumea catolică, din care făcea parte încă Anglia era preocupată să organizeze o cruciadă împotriva necredincioşilor otomani prin eforturile Papei. Acesta a finanţat acţiunile militare  ale lui Ştefan cu ajutorul cele mai vechi bănci din lume Monte dei Paschi. Otomanii după ce ocupaseră Balcanii, pe greci, bulgari şi sârbi, turciseră pe albanezi şi bosniaci, făcuseră din Ungaria centrală paşalâc, Ţara Românească, Moldova şi Transilvania devenind principate tributare sultanului şi rămânând subdezvoltate istoric. Şi în acea vreme occidentalii se băteau ca chiorii între ei. De fapt cavalerii francezi şi cei burgunzi au făcut cunoştinţă cu puterea otomană al Nicopole şi n-au mai repetat experienţa. 

Ei bine la capătul occidental al Europei între cele mai mari puteri ale Occidentului, Franţa şi Anglia se aflau în plin Război de 100 de ani. Aceste ţări erau cele mai bogate, cele mai dezvoltate, regii englezi deţineau o mare parte din teritoriul Franţei ca moşteniri din ducatul Aquitaniei din extremitatea sud-vestică a Franţei. 

Carte începe cu istoria detronării ultimului Plantagenet direct, Richard al II-lea. De fapt Războiul celor Două Roze a fost subiectul a mai multe tragedii ale lui Shakespeare. Eu îmi amintesc singura piesă shakespeariană, Richard al II-lea pe care am văzut-o la Teatrul Mic, cu Victor Rebengiuc în rolul principal.

Richard al II-lea a fost un rege rău din punct de vedere al intereselor engleze şi a fost detronat de Henry Bolinbroke din casa de Lancaster. De fapt toate aceste războaie civile au fost determinate de interesele contrare ale descendenţilor lui Edward al II-lea. Ducii de Lancaster şi de York erau os regal prin ascendenţa din acest rege. 

Henric după ce la detronat în 1399 pe Richard, domneşte între 1399 şi 1413 şi fiul sau este Henry al V-lea. Acesta este considerat un mare rege al Angliei, domnind între 1413 şi 1422. El este victorios împotriva Franţei la Agincourt în Normandia şi stăpâneşte o halcă imensă din Franţa, în nord Normandia şi în sud în Aquitania. Henry al V-lea moare în 1422 când fiul său Henry al Vi-a de adia se născuse. 

De fapt cartea lui Weir se concentrează pe această domnie, care este subiectul războiului civil al celor Două Roze. Roza (trandafirul) roşu era emblema ducilor de Lancaster, iar cea albă a familiei ducilor de York. Henry al VI-lea a fost rege aproape de la naştere şi a fost mult timp sub regenţa mamei şi a unor mari magnaţi ai Angliei. Domnia sa a fost cu adevărat catastrofală. Elementul perturbator al acestei domnii a fost soţia sa. franţuzoaica Margareta de Anjou. Anglia era o ţară bogată, mai ales din comerţul cu lână făcut cu Ducatul Burgundiei care cuprindea Flandra, Ţările de Jos. Ducii Burgundiei erau foarte puternici şi erau aliaţii Angliei în Războiul de 100 de ani. Momentul revanşei franceze începe în 1429 cu Jeanne D'Arc care reuşeşte încoronarea lui Carol al VII-lea şi apoi pierderea tuturor posesiunilor engleze cu excepţia Calais. A fost şi un moment bun când Franţa lui Carol al VII-lea şi Anglia lui Henry al VI-lea încheie în 1454 Războiul de 100 de ani printr-un tratat de pace. Acest lucru a stârnit mari nemulţumiri în Anglia, mai ales în rândul marilor magnaţi. Între casa de Lancaster şi cea de York izbucnesc mai multe bătălii, ducele Richard de York este omorât şi, fiul său Edward îl înfrânge şi îl detronează pe Henry al VI-lea şi se întronează rege al Angliei în 1461 sub numele de Edward al VI-lea. Edward era un om foarte înalt, de peste 1,90 m, era un bărbat frumos şi curvar. Se căsătoreşte cu o femeie din lumea de jos o Wydville şi asta stârneşte nemulţumiri. În acţiunile militare este ajutat de Contele de Warwick. În tot timpul dintre 1461 şi 1470, soţia regelui detronat Henry al VI-lea Margaret de Anjou a reuşit să formeze armate ale casei de Lancaster şi au avut loc numeroase bătălii cu armatele lui Edward, unde York a bătut armatele casei de Lancaster. Cea mai sângeroasă a fost cea de la Towton unde pierderile umane au depăşit comparativ demografic pierderile engleze de la Bătălia de la Somme din Primul Război Mondial. Este cea mai sângeroasă bătălie de pe teritoriul englez.

Totuşi acţiunile lui Edward au trezit nemulţumirea lui Warwick care a devenit aliatul lui Margaret de Anjou, a învins armatele .lui Edward şi acesta s-a retras strategic în Flandra. Henry al VI-lea  a fost reinstalat. Henry  a avut mari probleme de sănătate mentală şi şi o perioadă a fost pur şi simplu inert mental. El era prizonier în Turnul Londrei când Warwick l-a instalat din nou rege. Regina Margaret revine în Anglia exact când Edward şi el se îmbarcă din Flandra cu direcţia Londra. Londra ţinea cu Edward şi revenirea sa a fost întâmpinată cu entuziasm. El formează o armată care se întâlneşte cu armata lancasteriană la Tewksburry unde armata condusă de Warwick suferă o înfrângere teribilă, unde Warwick este ucis, iar fiul lui Henry al VI-lea, Edward prinţ de Wales este ucis, se pare de ducele de Gloucester, viitorul Richard al III-lea. 

Victoria zdrobitoare îl determină pe regele Edw ard să-l execute pe Henry al VI-lea. El va domni în continuare liniştit până în 1483. carte expediază apoi finalul Războiului celor Două Roze. Edward al IV-lea moare şi Ducele de Gloucester se instalează regent al Angliei. Îi ucide în turn pe fiii lui  Edward şi devine regele Richard al III-lea. Moare în bătălia de la Bosworth învins de Henry al VII-lea Tudor dintr-o ramură galeză. Osemintele lui Richard i-au fost descoperite de abia în 2012!

Şi aşa cu dinastia Tudor, Anglia redevine o mare şi importantă putere care va influenţa Europa şi lumea.